Stelică Iacob-Strugaru

„Șomajul – inamicul ce trebuie învins!”

Rata șomajului a avansat în luna februarie la nivelul zonei euro către un nivel fără precedent, de 10,8%, iar la nivelul celor 27 de state membre de 10,2%, numărul persoanelor fără loc de muncă apropiindu-se de cifra de 25 de milioane.

Sunt state precum Spania sau Grecia în care unul din patru indivizi apți de muncă caută un loc de muncă și nu găsește. Mai mult, cel mai puternic afectați de aceste rate mari ale neocupării sunt chiar românii, care au migrat în speranța unei vieți mai bune. De exemplu, în Spania, șomajul a atins peste 30% în rândul românilor stabiliți acolo temporar.

Din fericire, în România, rata șomajului nu a depășit nici în momentul maxim al crizei 8 puncte procentuale, iar în luna februarie a acestui an a înregistrat chiar o reducere, chiar dacă foarte modestă, de la 7,2% la 7,1%.

Cu toate acestea, vă spun sincer că statisticile naționale nu sunt partenerul meu loial în a aprecia anumite situații punctuale. Astfel, fiecare dintre noi știm că rata șomajului la nivel național este rezultatul unei rate mici în zone precum București, Ilfov sau vestul țării și unor rate mari ale neocupării în județe precum Botoșani.

Astfel, preocuparea mea principală este ca politicile guvernamentale care se vor lua în perioada următoare să țintească două obiective simultan: pe de o parte, menținerea și consolidarea locurilor de muncă existente în prezent, iar pe de altă parte, consolidarea efortului de a genera noi locuri de muncă.

Sunt conștient că resursele guvernamentale sunt țintuite de riscurile economice europene și de volatilitatea oricăror prognoze economice, iar speranța creării de noi locuri de muncă nu trebuie să privească doar acțiunea guvernamentală. Nu mai putem privi din teritoriu numai către Guvernul de la București! Cred că în efortul creării de noi locuri de muncă trebuie implicate puternic administrațiile publice locale, care au astăzi la îndemână instrumentul accesării fondurilor europene nerambursabile. De asemenea, Guvernul, precum și Comisia Europeană pot interveni prin simplificarea procedurilor de accesare a acestor fonduri, și mai ales prin asistență și monitorizare a implementării proiectelor.

Majoritatea cetățenilor cu care mă întâlnesc îmi spun că botoșănenii nu doresc nici milă și nici ajutoare gratuite, ci doresc să muncească și să câștige cinstit, ca să-și poată crește copiii și să-i poată trimite la școală. Nu susțin și nu doresc o Românie cu mai multe viteze, cu oaze de bogăție, presărate cu nefericite oaze de sărăcie cruntă.