Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 martie 2008
Informare · adoptat tacit
Daniel Buda
Discurs
„Spectacol marca PSD”
Faptul că de ceva vreme PSD-ul se află într-o situație dificilă nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Faptul că nu vedem altceva decât chinul mersului pe sârmă al circarilor PSD și figurația de pe scena politică a liderului Mircea Geoană nu ne poate provoca decât ilaritate, și nicidecum suspans.
După astfel de tentative eșuate de reformă, pe fondul nemulțumirilor existente în partid, cauzate de slabele rezultate obținute la ultimele alegeri sau de scăderea continuă reflectată în sondaje, PSD-ul a înțeles că a sosit vremea restaurației. Cum a ales să facă asta? Simplu: celebra zicală românească cu scoaterea hainelor de la naftalină se aplică cu brio și în cazul PSD-ului. Revenirea unor foști lideri în linia întâi sugerează, în ciuda sensului de bază al cuvântului, că o reformă poate fi făcută și cu ajutorul vechiturilor.
Cele 418 voturi cu care a fost înscăunat Adrian Năstase l-au făcut pe acesta să mulțumească tuturor pentru dovada de încredere acordată, uitând parcă de faptul că aceia care acum i-au acordat un vot de încredere i-au acordat și unul de neîncredere în urmă cu 4 ani.
Victoria moșierului din Zambaccian se dovedește a fi o veritabilă înfrângere a lui Geoană. De acum încolo acesta va trebui să împartă supremația nu doar cu mult stimabilul „păpușarˮ Iliescu, ci și cu Miron Mitrea și ai lui baroni locali, și mai ales cu Adrian Năstase. Ba, mai mult, intrarea acestuia din urmă ar putea fi semnul de debarcare a lui Geoană.
Marea problemă în ceea ce privește reîntoarcerea lui Năstase, în afară de cea de ordin moral, este cea de ordin practic. PSD-ul și-a terminat rezerva de cadre. Pepiniera cu politicieni a partidului a secat. Se spune că reîntoarcerea acestuia în staff-ul de conducere al PSD ar avea o menire
precisă: aceea de a ridica partidul în sondaje și de a spori încrederea electoratului în partid. Cum se poate realiza asta? Numai în felul în care a și reușit să ajungă pe culmi. Mai pot oare miza românii pe o carte deja jucată? Oare ne mai confruntăm cu același tip de electorat ca acum 5-7 ani? Nu! Trist este că PSD-ul nu își dă seama de asta.
Într-o țară normală, întoarcerea lui Adrian Năstase ar fi fost de neconceput. Într-o democrație care se respectă, fostul lider al PSD ar fi rămas în rezervă până la sentința finală, abia apoi s-ar fi putut întoarce în linia întâi. Însă vorbim despre România, în care această reîntoarcere este de fapt o afacere de partid, și nu una de interes național. Dacă soluția de compromis a PSD-ului este să îl aducă înapoi la conducere pe Năstase, înseamnă că România se află într-o situație dramatică.
Dacă actualul și în curând foarte probabil fostul lider Mircea Geoană ar fi avut cu adevărat stofă de lider, Adrian Năstase nu ar mai fi avut nicio șansă de a reveni. Și, deși i s-au pus tot felul de bețe în roate, acesta se încăpățânează să revină în politică, susținut, de altfel, de aproape, de maestrul păpușar și reușind să formeze o echipă invincibilă... în ale umorului de circ... însă, din păcate, asistăm la un spectacol tragic, în care spectatorii, în speță, electoratul român, devin bătaia de joc a circarilor!