Aurelia Cristea

„Spiritul competitiv și performanța tinerilor, șansa viitorului României”

Am vorbit de la acest pupitru de mai multe ori despre viitorul României, despre nevoia de proiecte naționale care să creeze coeziune la nivelul comunităților, înțelegere, muncă organizată și, în final, plusvaloare și liniște socială. De fiecare dată, în aceste intervenții am subliniat nevoia familiilor din România de a se simți sprijinite în planurile de viitor pe care și le conturează. Or, acest sprijin vine prin crearea unui mediu social și economic predictibil, prin promovarea unor planuri naționale de prevenție în domenii precum sănătatea sau prin stabilizarea și menținerea pe o linie constantă a sistemului fiscal. Am subliniat de fiecare dată că familiile fericite și încurajate să muncească în scopul bunăstării lor și al bunăstării comunității au ca efecte, în timp, creșterea contribuțiilor la bugete, creșterea investițiilor și dezvoltarea.

Există sute și mii de feluri simple, creative și cu impact major prin care putem crea condițiile propice de a ajunge la acel viitor în care România este o sumă de comunități active și prospere, însă toate aceste modalități izvorăsc, la o primă mână, din educarea spiritului în sensul prețuirii valorilor precum munca, performanța și gestionarea creativă a propriilor aptitudini.

Educația este și trebuie să fie mai mult decât simpla memorare a unor informații, ea are ca scop final crearea de personalități independente și cu spirit antreprenorial. Și, atunci când ne referim la educație, trebuie să ne referim la un sens deja lărgit al acesteia, care presupune și orientarea către o viață sănătoasă, practicarea sportului, cultivarea acelor trăsături care duc tinerii noștri înspre competiție și performanță.

În acest context, trebuie să remarc că avem deja o serie de exemple consacrate care prin muncă asiduă, exercițiu și implicare au ajuns la performanțe excepționale. Și mai trebuie să remarc că în sprijinul acestor programe de învățare nonformală vin tot mai mulți actori din sectorul antreprenorial, care doresc să se implice în schimbarea de care România are nevoie. Acești oameni deosebiți, care insistă să ofere comunității valoarea experienței și a cunoștințelor lor, trebuie susținuți și promovați de către noi, ajutați să-și pună ideile în aplicare. În fond, dacă au reușit pentru ei înșiși, șansele sunt maxime ca programele lor să fie o reușită și pentru noi, ceilalți.

Și nu sunt doar aceștia. Vorbesc acum și despre ONG-urile care dezvoltă programe remarcabile, atingând prin activitatea lor segmente de populație cu nevoie foarte mare de susținere. Aici, parteneriatul cu societatea civilă este esențial și trebuie să fie tratat cu seriozitate, sectorul nonguvernamental fiind capabil, prin natura lui, să ajungă în zone ale societății în care sistemul administrativ nu are încă

dezvoltate instrumente de lucru sau măcar empatie pentru anumite tipuri de probleme.