Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 mai 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Florin Țurcanu
Discurs
„Spitalele din România”
Astăzi am să vă spun o poveste, o poveste adevărată cu care se confruntă toți cei care nu-și permit să-și trateze bolile la Viena, München sau în alte celebre centre medicale din Europa.
Voi începe povestea cu o informare: în urmă cu aproximativ două săptămâni, în cadrul unei ședințe extraordinare a Consiliului Județean Botoșani, consilierii PNL și PSD au respins desființarea unor spitale (maternitate, Spitalul de copii și cel de neuropsihiatrie) în interesul unui așa-zis spital de urgență care, în afară de gândaci, șoareci, mâncare de proastă calitate și servicii medicale execrabile nu poate oferi unor oameni amărâți, care încă mai speră că, mergând la doctor, „te faci bine”, dar cu condiția să ai ceva bani prin buzunare, pentru că altfel domn’ doctor nu te bagă în seamă!
Argumentele celor 22 de consilieri care s-au opus comasării au fost plauzibile și bazate pe fapte reale. Și, pentru ca aceste argumente să fie solide, ca un făcut parcă, un consilier municipal a ajuns la spitalul de urgență cu probleme grave la ficat și a fost tratat cu... calmante de către medicii de la secția interne!
Credeți oare că consilierul a avut buzunarul gol? Deloc! Și-a cumpărat chiar și calmantele, și seringile, și tot ce i-au spus doctorii că trebuie cumpărat, pentru că „spitalul nu are fonduri”! „Dar celelalte spitale cum au?” – a întrebat omul nostru, slăbit și fără prea multă putere în glas. „Nu știm!” – a răspuns doctorașul! „Poate au pile la Guvern!” Cum adică „pile la Guvern”?! Tu, spital județean de urgență, cu manager PDL, nu ai pile la Guvern și au celelalte, cu manageri PNL și PSD?! Curios!
L-au ținut pe bietul om 3 zile, i-au luat banii și i-au spus să stea calm, că până luni e ca nou! Până luni omul nostru nu se mai putea mișca, avea picioarele umflate, ochii vineți, glasul pierit! Atunci, în acea situație, am intervenit, pentru că este unul dintre oamenii mei de bază. Am acționat și, bineînțeles, l-am trimis la Iași, unde medicii au rămas stupefiați că un bolnav cu chisturi pe ficat și icter mecanic poate fi tratat cu... calmante! Omul trăiește și este pe cale să se vindece, și asta datorită unor medici din alt județ, pentru că la el acasă era supus pieirii!
Și acesta este doar un caz, pentru că exemplele pot continua: un copil a fost internat suspect de leucemie și mononucleoză, pentru ca la Iași să i se confirme o malformație congenitală la rinichi, un medic de familie a fost trimis cu un elicopter SMURD la București după că medicii l-au diagnosticat cu pancreatită cronică în stare gravă, pentru ca apoi medicii bucureșteni să constate că medicul avea... apendicită!
Prin urmare, dragi colegi, cum credeți că poate fi clasificat un spital în care medicii merg la serviciu ca la piață și, în loc să se gândească la bunăstarea pacientului, se gândesc la „prada” de la sfârșitul zilei! Cum aș putea eu sau consilierii mei să acceptăm ca viața concetățenilor noștri să fie lăsată pe mâna unor astfel de doctorași?! Ce fel de reformă urmărește „ungurașul” să facă și de ce nu a făcut-o atâta timp cât spitalele erau în ograda lui?!