Constantin Severus Militaru

„Spitalele din România au nevoie de ajutor”

Sistemul de sănătate este o prioritate pentru Guvernul actual – așa cum ar fi trebuit să fie și pentru guvernările anterioare – și de aceea aduc în fața Parlamentului situația deosebit de gravă a spitalelor din orașele României, altele decât cele universitare. Voi descrie ceea ce se întâmplă în Spitalul Municipal din orașul Motru, județul Gorj, reprezentativ pentru majoritatea spitalelor din zonele urbane mai mici, instituții care asigură serviciile medicale pentru mai mult de jumătate din populația țării.

Primul factor care afectează întreg sistemul sanitar, dar mai ales unitățile spitalicești de provincie, este lipsa specialiștilor. Este elocvent exemplul spitalului de la Motru, din care lipsesc cu desăvârșire medicii anesteziști de mult timp, deși instituția medicală deservește 23.000 de oameni. Pentru ca situația să fie și mai gravă, blocul operator din spital a intrat în renovare acum aproape doi ani, pentru șase luni, și nici până astăzi nu a fost repus în funcțiune. Cei doi chirurgi din spital nu au mai operat de atunci; până și intervențiile banale sunt trimise la spitalele din apropiere. Localnicele care rămân să aducă pe lume copiii în spitalul municipiului se supun unui mare risc, fiindcă se poate aprecia corect că, fără anestezist și fără posibilități de intervenții chirurgicale neprevăzute, spitalul se află la nivelul secolului al XIX-lea.

Un alt exemplu este spitalul din Drobeta-Turnu Severin, care are trei posturi pentru medici anesteziști, dar nu s-a înscris nimeni la concurs.

Situația sistemului sanitar în România ultimilor ani nu e deloc promițătoare. Puține elite medicale mai rămân în țară și mai puține profesează în orașele mici. Dar suntem datori să găsim soluții la ceea ce i-a alungat din țară și să redresăm serviciile medicale, fiindcă prima bogăție a unui popor este sănătatea.

Vă reamintesc că, în contextul crizei economice, încasările la Fondul de asigurări sociale de sănătate vor continua să scadă. Sunt doar 5 milioane de români care cotizează la acest fond, bani care trebuie să acopere cheltuielile medicale pentru toată populația României. Și ca și cum nu ar fi de ajuns, conducerile spitalelor nu au autonomie în a lua decizii care privesc necesarul de posturi. O cerere de scoatere la concurs a unui post parcurge un drum mult prea lung pentru pacienții care așteaptă medici bine pregătiți în spitalele lor. De la conducerea spitalului pleacă la Direcția Sanitară unde stă o vreme, apoi la minister, unde e iar analizată și apoi face tot acest drum înapoi.

S-a vorbit la vârfurile sistemului sanitar despre concentrare, fenomen care ar închide unitățile spitalicești din orașele mai mici. Românii care nu au altă vină decât că nu locuiesc în metropole ar trebui să străbată zeci de kilometri până la cel mai apropiat oraș mare, unde pot găsi un spital? Cu siguranță, nu!

O soluție ar fi acordarea autonomiei decizionale echipelor manageriale în stabilirea structurii organizatorice a spitalelor pentru asumarea în întregime a responsabilităților, dar și pentru că ele știu cel mai bine ce este necesar pentru funcționarea unității la parametri normali. Și, de asemenea, a dreptului de a-i putea concedia pe cei care se fac vinovați de malpraxis, oferind încredere în calitatea actului medical. Acordarea de prime de stabilitate pentru medicii specialiști care acceptă să vină în orașele mici și realizarea unui sistem de coplată a anumitor pachete de servicii medicale ar ameliora simțitor situația financiară și organizatorică a spitalelor noastre.