Cezar Florin Preda

„Spitalele, între datoria față de pacienți și datoriile către furnizori”

Pături și lenjerii noi, saloane renovate, dotare cu aparatură performantă, uniforme de calitate pentru medici și asistente, ridicarea standardelor de igienă – extravaganțe, la acest moment, pentru spitalele din România. Lipsa medicamentelor, a materialelor sanitare necesare și a altor utilități, bolnavi care vin la Urgență cu seringa la pachet – o imagine mult mai ușor de regăsit în multe dintre unitățile medicale din țară. Eu am văzut asta la Buzău. La Spitalul Județean, situația este de o gravitate de aproximativ 140 de miliarde lei vechi datorii.

Sumele restante reprezintă facturi neachitate mai ales către furnizorii de medicamente și materiale sanitare. Spitalul plătește și în acest moment restanțe de mai bine de doi ani. Deși se achită facturi mai vechi, noile facturi apar la prețuri ale medicamentelor și materialelor sanitare mai mari, ceea ce face ca datoriile să crească în continuare. Conducerea spitalului știe exact cu ce probleme se confruntă, știe exact ce are de făcut, cum trebuie procedat, dar nu știe exact când va avea și banii pentru a achita atât datoriile față de furnizori, dar mai ales cât mai bine datoria față de bolnavi.

Între perspectiva dotărilor noi și cea a lipsei strictului necesar din spitale trebuie găsită totuși o cale de mijloc, de supraviețuire. În cazul spitalelor de urgență, necesitatea deblocării cât mai rapid cu putință măcar a fondurilor pentru medicamente este urgentă și importantă.

Datoria unui spital este în primul rând datoria față de pacienții săi, este o datorie de ordin medical. De aceea, atât ministerele responsabile, cel al Sănătății și cel al Finanțelor Publice, dar și managerii de spitale, să-și facă datoria față de oameni, nu să acumuleze datorii față de instituții. Eu cred că sănătatea este neprețuită, dincolo de prețurile la medicamente.