Anghel Stanciu

...spre a mă încadra în aceste rugăminți ale dumneavoastră.

Căci ce mai putem înțelege când se întreabă foarte clar: naționalizarea proprietății private a fondatorilor școlilor particulare este sau nu este un fapt european, este sau nu este o cerință impusă de Europa? Dacă nu, de ce am naționalizat și în beneficiul cui?

În consecință, stimați membri ai Curții Constituționale, am rămas interziși de acest răspuns.

Au trecut totuși 21 de ani de la Constituția din ’91, au trecut 7 ani de la Constituția din 2003, care garantează proprietatea. Aceasta să fie ocrotirea și garantarea constituțională a proprietății? Categoric nu, distinși judecători. Timpul și istoria vor judeca pe fiecare, dar în special și implicațiile faptelor noastre.

14 iunie 1948 se reîntoarce prin decizia liber consimțită a Domniilor Voastre. Din 4 ianuarie 2011, proprietatea privată devine încet, dar sigur, iarăși obștească. Păcat!

Cu regrete, al dumneavoastră Anghel Stanciu, deputat în Parlamentul României din 1992.

Mulțumesc pentru înțelegere, distinse domnule președinte, și sper că și dumneavoastră, ca un vechi militant pe tărâmul democrației, veți constata că o fisură s-a produs în blocul care trebuia să fie inexpugnabil al democrației românești, prin atacarea subtilă a proprietății.

Așa cum spune poporul român, „Azi un ou, mâine un bou”. Azi naționalizăm proprietatea privată a școlilor, mâine, a celor care s-au îmbogățit prin speculă.

Vă mulțumesc.