Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·25 aprilie 2018
Comemorativ · respins
Stelian Cristian Ion
Discurs
Spunea un clasic: „Dacă e copil, să se joace; dacă este popă, să citească”. Aș continua: „Dacă este condamnat, să-și ispășească pedeapsa în închisoare, așa cum dispune judecătorul”. Da?
Este o bazaconie ceea ce propuneți dumneavoastră – închisoare la domiciliu, închisoare acasă!
Ce a făcut PSD, care se comportă asemenea unui piroman care smulge cutia de chibrituri din mână și dă foc casei? A preluat pur și simplu un alt proiect al colegilor noștri, a adus amendamente – 18 amendamente am numărat –, la 8 articole, au modificat complet conținutul și au relaxat foarte mult această legislație, în continuarea, bineînțeles, demersului mai vechi, de dezincriminare, de relaxare a legislației penale. Își doresc cei de la PSD să rezolve astfel problema corupției, prin eventuala abrogare a întregului Cod penal.
PSD distruge justiția, slăbește legislația penală, deschide larg porțile închisorilor.
Vreau să vă enumăr câteva nereguli care sunt legate în mod concret de acest proiect.
În primul rând, după un proces penal – de multe ori îndelungat, de multe ori costisitor –, judecătorul pronunță o hotărâre de condamnare la pedeapsa cu închisoarea, pentru că așa consideră el, având la dispoziție și alte măsuri alternative, neprivative de libertate, cum ar fi: renunțarea la executarea pedepsei, la aplicarea pedepsei, suspendarea sub supraveghere a pedepsei; are alte măsuri, cum sunt eliberarea condiționată. Deci există alte măsuri alternative.
Cu toate acestea, judecătorul pronunță o hotărâre de condamnare la pedeapsa cu închisoarea și vine alt judecător, acela care supraveghează executarea pedepsei și decide pur și simplu înlocuirea acestei pedepse inițiale, ceea ce evident este, din punctul nostru de vedere, în contradicție cu Constituția, pentru că judecătorul de supraveghere verifică doar comportamentul condamnatului. Dacă nu a săvârșit abateri disciplinare, se încadrează la condițiile din lege, este foarte probabil să iasă din penitenciar.
A doua chestiune este legată de neutilizarea brățărilor electronice. O astfel de lege care să nu conțină obligativitatea utilizării brățărilor electronice este o aberație! Își propune legea să instituie obligativitatea pentru polițiști de a supraveghea fiecare condamnat lăsat în libertate, lăsat la vatră, la domiciliu. Este imposibil așa ceva, să ne imaginăm că vor fi atâția polițiști câți condamnați sunt, fără să aplicăm aceste mijloace pentru care statul român își asumase demult obligația să le achiziționeze. O a treia chestiune: legea intră în vigoare imediat, în maximum 30 de zile Ministerul Afacerilor Interne având obligația să emită niște norme de aplicare. Este un termen absolut insuficient și nejustificat.
De asemenea, se aplică retroactiv și pentru situația celor care deja au ispășit o fracție, jumătate din fracția minimă pentru eliberarea condiționată și care, automat, la intrarea în vigoare a legii, cel mai probabil vor pretinde să fie deja eliberați. Deci este un fel de amnistie, așa, forțând, evident, terminologia juridică.