Mihail Boldea

„Stabilitatea sistemului educațional – o necesitate pentru viitorul copiilor noștri”

Învățământul românesc pare, în sfârșit, a se fi stabilizat. Cel puțin pentru o perioadă de timp, părinții și elevii pot răsufla ușurați și își pot face planuri de viitor, un viitor mai îndepărtat, care să includă și o planificare educațională stabilă pentru generațiile viitoare, pentru că, cel puțin în ultimii ani, învățământul românesc ar putea fi caracterizat ca fiind unul de tipul „ministrul și reforma”. Fiecare, dar absolut

fiecare ministru care a ocupat acest fotoliu pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp a ținut parcă cu tot dinadinsul să-și pună amprenta reformistă asupra destinului bieților elevi.

Nu sunt un conservator care să se opună inovațiilor într-un domeniu, dar aici este vorba despre destinul și viitorul a zeci de mii de elevi care, odată supuși unor reguli impuse, își modifică ireversibil traiectoria în viață. Poate că unele idei au fost și sunt chiar reformiste, dar modificările succesive nu duc la progres, ci la destabilitate în sistem. S-au schimbat succesiv, de la un an la altul – nici măcar de la o generație la alta –, regulile de admitere, sistemul de notare, tezele, examenele de promovare într-o treaptă educațională superioară etc., totul cu o asemenea repeziciune încât bietul copil se trezea că după ce trei ani a învățat o anumită aplicație de admitere, în câteva luni trebuia să reia totul.

Știu că și în rândul personalului care activează în învățământ sunt nemulțumiri, dar nemulțumiri sunt în toate domeniile și pe fondul crizei sunt șanse puține ca acestea să dispară curând. Poate că un dram de realism și de solidaritate ar ajuta mai mult ca poporul român să treacă peste această etapă, amenințările și lamentările nefiind decât elemente în plus de destabilizare. Știu că este dureros să reduci numărul dascălilor, dar tot atât de adevărat este și că numărul profesorilor trebuie să fie proporțional cu numărul elevilor. Am creat profesori pe bandă rulantă și acum nu avem elevii pe care să-i instruiască. Am construit și am renovat școli și acum vedem că, în unele localități, de-abia se pot aduna copii cât pentru o clasă. Este dureros, dar trebuie să ne gândim că toate acestea costă bani.

Mai avem multe de făcut până la o integrare deplină în marea „școală” europeană. Actualul ministru Funeriu a reușit într-un timp record să reînnoiască și să restructureze sistemul de învățământ românesc. Nu sunt eu în măsură să dau calificative acestor reforme, dar aș dori un lucru: ca actualul sistem să nu mai fie schimbat, pentru că numai prin stabilitate ne vom putea convinge dacă este performant sau nu.