Ovidiu Alexandru Raețchi

„Starea avansată de degradare a clădirii ambasadei României din Tel Aviv”

Anul 2013 marchează 65 de ani de relații diplomatice neîntrerupte între statul român și cel israelian. Perioada îndelungată este reprezentativă pentru continuitatea și caracterul special al raporturilor bilaterale.

Aproximativ 400.000 de cetățeni români locuiesc în prezent în Israel. Toate serviciile și asistența consulară necesare acestora și activitățile diplomatice de reprezentare a României în Israel erau deservite, până mai ieri, de ambasada de la Tel Aviv, amplasată într-o clădire dintr-o zonă optimă, din proprietatea statului român, aflată însă într-o avansată stare de degradare. În ultimii ani, grație unui efort important și lăudabil al diplomației române și al ambasadorului Iosiper, serviciile consulare – care se limitau la aria unui garaj – au fost mutate într-un spațiu modern, corespunzător. Din păcate, la nivelul ambasadei problema persistă, fiind atestată de expertize tehnice care arată că sediul nu mai prezintă siguranță pentru oaspeți și personal.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în curând, România va prelua președinția Uniunii Europene, fapt care va conduce la organizarea și găzduirea unor evenimente oficiale UE în incinta acestei ambasade, care reprezintă totuși și imaginea României.

Totodată, este cunoscut faptul că Ministerul Afacerilor Externe are la dispoziție pentru anul 2013 o sumă de până în 2 milioane de euro destinată refacerii și reparațiilor necesare sediilor ambasadelor României.

Am adresat deja o întrebare domnilor miniștri Titus Corlățean și Cristian David pe această temă, prin care solicit ca aceștia să precizeze ce măsuri concrete intenționează statul român să adopte pentru soluționarea acestei situații.

*

„Relația Președintelui României cu statele arabe”

După căderea comunismului, România – aflată într-o căutare a propriei identități – a neglijat relațiile cu statele arabe din regiunea Golfului, a Orientului Mijlociu, a Africii de Nord. Ulterior, așa cum era firesc, strategia de politică externă a României a prioritizat formal refacerea și consolidarea legăturilor tradiționale cu aceste state, în scopul creșterii vizibilității țării noastre în zonă și câștigării interesului comunităților oamenilor de afaceri față de oportunitățile de investiții.

Această politică a fost urmărită de instituția prezidențială și afirmată prin vizite de stat, dar și printr-un discurs care susținea calitatea statelor arabe de „parteneri tradiționali ai României”.

În 2010 și 2011 au fost salutate de președinte evoluțiile țării noastre în domeniul diversificării și dezvoltării relațiilor cu aceste state, amintindu-se totodată și preocuparea pentru securitatea regiunii.

La începutul acestui an însă am sesizat o schimbare a acestei direcții de politică externă a președintelui Traian Băsescu. Modificările de la nivelul discursului au fost consacrate în alocuțiunea susținută de șeful statului cu ocazia Întâlnirii anuale cu șefii misiunilor diplomatice acreditați în România, din luna ianuarie 2013, în care președintele Traian Băsescu a evitat cu tenacitate orice referire la statele arabe, la civilizația arabă – la cuvântul „arab” în orice ipostază –, limitându-se la trimiteri geografice polisemantice (Orientul Mijlociu). (Putem fi cu toții de acord că scurta referire dubitativă la „primăvara arabă”, făcută în afara alocuțiunii și după încheierea acesteia – în care președintele își exprimă în fapt sprijinul pentru regimul din Siria – nu poate fi considerată o referire formală, serioasă și satisfăcătoare în acest sens).