Maria Dragomir

„Statul are obligația să preia grâul agricultorilor români la rezerva națională de stat!”

În această perioadă în care agricultura din România trăiește paradoxul că, deși a fost un an agricol foarte bun, se află în pragul falimentului din cauza jocului prețurilor de achiziție la cereale, constatăm cu indignare că această gravă problemă națională s-a transformat într-un ping-pong politic fără nicio finalitate pentru destinele pozitive ale României.

Toate măsurile luate de Guvernul Boc, de genul subvențiilor acordate în mod preferențial, sistemul de tip mafiot, în numeroasele contracte cu APIA, impozitarea aberantă a producției agricole, sunt acțiuni care au influențat slăbirea fermierului român.

Aceste realități au fost agravate și de modul incoerent în care au fost și sunt tratați agricultorii care plătesc o redevență minimă pentru terenurile preluate de la Agenția Domeniilor Statului, în timp ce fermierii care lucrează în arendă terenurile populației plătesc o arenda incomparabil mai mare, situație care generează un dezechilibru foarte grav.

În anul 2013 s-a realizat cea mai mare recoltă din ultimii 50 de ani, iar prețurile s-au prăbușit, la ordin, într-o singură zi, cu 40% față de anul precedent. Comentariile guvernanților au fost de o simplitate devastatoare – „așa este în economia de piață, producția a fost foarte mare și, firesc, prețurile sunt mici”. Să nu se fi știut că, în timp ce în România prețul grâului este de 140 euro/tonă, la bursa europeană prețul era de 200 euro/tonă?! Este evident și pentru un copil că România a fost supusă unui atac speculativ, un atac la adresa economiei naționale, fără nicio legătură cu economia de piață.

Ca să nu spunem că în Kazahstan, marele producător de grâu care asigură piața concurențială, deși recolta anului 2013 s-a prăbușit la jumătate față de recolta anului trecut (13 milioane de tone față de 26 milioane tone), prețul a scăzut cu doar 6%! Să nu fi știut Guvernul și serviciile de informații (cărora le-a majorat bugetul anul acesta) de această situație?! De exemplu, pe piața materiilor prime din Paris prețul grâului a coborât în ultima lună cu 5%, la 180 euro/tonă pe același fond de producție pentru nivelul înregistrat în anii anteriori, deci cu 5%, nu cu 40% ca în România.

Constatăm că de-a lungul timpului s-a tolerat politica agresivă a traderilor de cereale, care speculează lipsa de bani a producătorilor și îi determină să vândă grâul imediat după recoltare la prețuri minime, care nu le acoperă nici măcar cheltuielile.

În aceste condiții, în al doisprezecelea ceas, Guvernul României are datoria să intervină, preluând cantitățile de cereale care se mai află în posesia agricultorilor români la Fondul național de rezervă al statului, cu un preț echivalent celui de la bursa europeană, prețul real al cerealelor.

Pe această cale, atragem atenția că se impune o politică eficientă și coerentă pentru agricultori în favoarea producției românești și a poporului român, și nu în bătaia de joc din acești ultimi 20 de ani, când interesele străine au fost prioritare pentru conducătorii vremelnici din România.