Natalia Elena Intotero

„Statul are și alte obligații față de copii”

Uităm, din păcate, prea ades, că, sub acest acoperiș, pe lângă parlamentari, suntem și oameni, suntem și părinți, că avem multiple responsabilități față de generația următoare. Dar cel mai periculos a fost în guvernarea trecută când nu numai că statul băsist a considerat că nu mai are vreo obligație față de copiii acestei țări, ci chiar a refuzat cu încăpățânare să își asume vreo responsabilitate oarecare, chiar dacă acestea erau trecute negru pe alb în Legea fundamentală!

Să ne amintim cum, în plină criză, principala preocupare a lui Băsescu era să se rățoiască la Guvernul Boc X (că nu își mai amintește nimeni câte au fost de toate – e greu să reții ce îți dorești cu tot dinadinsul să îți scoți din minte...) ca să cheltuiască banii care au fost repartizați ministerelor. Nu conta pe ce, conta ca acei bani din buget să fie cheltuiți. Și așa au fost date Elenei Udrea miliarde și miliarde de euro pe mână, din care s-a ales praful și pulberea, rămânând în urmă doar datoriile...

Și asta în vreme ce copiii României mureau în spitale, ba pentru că au fost alungați medicii din țară, ba pentru că nu existau medicamentele care să-i vindece, ba pentru că spitalele erau închise. Am asistat cu toții la acele scene transmise de toate televiziunile când copii bolnavi, în incubatoare ori cu perfuziile luate târâș după ei, erau mutați de colo-colo ca pe vreme de război, când se apropia linia frontului de spital. Doamne ferește să fi fost nevoie de-o anestezie, că nu se putea face decât dacă avea careva vreun spray paralizant!

Și toate astea ca să aibă doamna Udrea bani pentru terenuri de fotbal în pantă, pentru piscine de dimensiuni olimpice care n-au văzut apă-n ele nici la inaugurare, iar de atunci stau tot cu lacătul la poarta lor, ca să fie bani de aruncat pe săli de sport care să stea închise, să se găsească fonduri de la buget ca să se facă parcuri prin păduri ori pârtii de schi care, în ciuda faptului că au inclusiv instalație de produs zăpadă artificială, nu vezi strat de nea pe-acolo decât dacă binevoiește să dea tot Cel de Sus, ori să se facă telegondole de nicăieri către niciunde. Miliarde de euro au fost azvârlite pe apa sâmbetei fără ca măcar un singur gând să fie îndreptat spre copiii acestei țări.

S-au închis școli, s-au redus posturile în învățământ, sute de mii de copiii sunt obligați să migreze dintr-un sat în altul, pe distanțe uneori mai mari de 10 kilometri, ca să ajungă la școală. A scăzut mai mult decât alarmant calitatea învățământului românesc, impunându-se tot soiul de pile și relații pe funcții de conducere, și nu numai, promovându-se pe posturi absolvenți de școli și facultăți total neperformante, care nu au ce să îi învețe pe copii, întrucât nici măcar ei nu știu bine ce predau.

Sunt sute de mii de plângeri adunate în perioada guvernărilor portocalii, făcute de către părinții îngrijorați de această scădere a calității învățământului de toate gradele, dar cu precădere a celui primar, însă comisiile trimise în controale, ca urmare a respectivelor sesizări – atunci când, totuși, erau luate în calcul... –, erau mai preocupate de grătarele sfârâind și de sticlele cu diverse produse alcoolice cu care erau întâmpinate ori dacă reclamantul era din partea... opoziției.