Marin Almăjanu

„Statul Băsescu-Boc”

Unde este oare respectarea principiilor de bază ale democrației, deziderat pentru care s-a făcut o revoluție în țara asta?

Dacă nici Constituția țării nu mai are vreo valoare, de aproape șase ani, și nici instituțiile statului de drept nu sunt tratate cu respectul cuvenit de către cei mai înalți demnitari ai statului român, președintele și premierul, ce pretenții mai putem avea de la cetățean să aibă încredere în aceste instituții și să mai fie și convins că acestea lucrează numai în beneficiul său?

Cum este posibil ca un întreg Guvern să lipsească atunci când, în Parlamentul României, „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, după cum spune Constituția, se citește o moțiune de cenzură de către un partid parlamentar din opoziție, drept care-i este conferit acestuia, tot prin Legea fundamentală, o dată într-o sesiune parlamentară sau ori de câte ori Guvernul își angajează răspunderea în Parlament?

Cum am putea numi acest comportament profund antidemocratic al unor guvernanți care se prevalează de Constituție atunci când mint și greșesc în mod flagrant un timp îndelungat și decid că trebuie să-i sacrifice pe cei mulți, pentru că nu mai au alternativă? Aceștia le spulberă românilor orice șansă de a mai trăi decent apelând la un articol din Legea fundamentală, iar când cei din opoziție își exercită drepturile democratice, stabilite prin aceeași lege, sfidarea devine singurul răspuns al acelorași guvernanți.

Dacă nu toți politicienii sunt de acord cu aberațiile unui Guvern care instituie niște măsuri cumplite, fără precedent în România, luându-le astfel românilor aproape tot ce le-a mai rămas prin buzunare, doar pentru că ei, timp de un an și jumătate, au benchetuit pe la toate hramurile posibile ca să adune voturi, au scris cu oile pe dealuri cuvinte înduioșătoare pentru inima prezidențială, au portocalizat în întregime

administrația și au dat iama în borcanul cu miere al contractelor de tot felul, pe bani publici, domnul Boc, premierul ultimelor patru guverne, nu le dă nicio importanță celor care-l dezaprobă și nu catadicsește să vină să asculte și ce are de spus opoziția contra deciziilor sale dictate de la Cotroceni.

Și atunci, vă întreb, domnilor, care președinte din această Europă și-a mai permis să încalce Constituția propriei țări cu bună știință? Și care a mai îndrăznit oare să o terfelească ori de câte ori are vreo tendință de chef dictatorial? De exemplu, atunci când un președinte nu recunoaște o majoritate și numește doar ce premier îi convine sau când le găsește nod în papură unor miniștri și inventează mape profesionale sau când îi demite pe unii doar pentru că respiră alt aer decât cel indicat, deși nu are aceste drepturi constituționale, dar le invocă cu vehemență până îl crede tot poporul, iar când drepturile poporului, stipulate de această dată foarte clar de aceeași Constituție, sunt călcate în picioare și de guvernul pe care acesta îl susține până în pânzele albe, și de premierul său ascultător, și chiar de președinte, despre care stat de drept și respectarea Legii fundamentale am mai putea vorbi?