Vasile Berci

„Statul român, minoritățile și comunitățile din străinătate” Este cunoscut faptul că în Europa, ca de altfel în întreaga lume, nu există state-națiuni constituite pe criteriul purității etnice. Istoria a făcut, de fapt, imposibile astfel de construcții statale. De regulă, fiecare stat are o populație majoritară și minorități etnice. Acest lucru este valabil și pentru țara noastră. Comunități românești istorice există pe un areal geografic mare din vecinătatea proximă sau mai îndepărtată în state ca: Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Grecia, Macedonia, Albania, Croația etc. Nu am cuprins în această enumerare Republica Moldova (Basarabia), care este o entitate statală românească în care românii sunt majoritari.

De asemenea, trebuie să reținem faptul istoric că de-a lungul timpului ponderea minorităților în granițele statelor a cunoscut mutații, uneori de mare amploare și chiar dramatice. Un exemplu concludent îl constituie minoritățile germană și evreiască din țara noastră.

Problema minorităților a fost și rămâne extrem de importantă. Poate genera evoluții pozitive în societate, prin relații armonioase cu majoritatea și prin multiculturalism, dar și stări tensionate care pot afecta stabilitatea internă a unor state.

Istoria noastră din ultimele două decenii, prin emigrația economică masivă (circa 3 milioane de români) în statele prospere din vestul Europei, a adus o nouă provocare pentru statul român, dar și pentru statele în care au emigrat românii. La comunitățile istorice din statele vecine s-au adăugat comunitățile de emigranți din vestul Europei.

Statele europene, inclusiv România, au de gestionat problema minorităților din interior, a cetățenilor de altă etnie, dar în egală măsură și problema comunităților, în cazul nostru de români, existente pe teritoriul altor state.

Cred că nu greșesc când afirm că între modul în care a soluționat, în plan intern, problema minorităților etnice statul român și viziunea dublată de acțiuni de susținere a comunităților românești din alte state se constată o discrepanță condamnabilă și anacronică.

Cu privire la modul în care statul român a soluționat problema minorităților etnice, opiniile externe, inclusiv de la Bruxelles, sunt de apreciere a principiilor, valorilor și bunelor practici promovate. Conceptul asumat de națiune civică, nediscriminarea, păstrarea valorilor identitare și a matricei culturale a minorităților au ridicat la standarde clar europene tratarea minorităților din țara noastră. Această stare de fapt este reală și vizibilă pentru toți cei de bună-credință, mai puțin pentru unii oameni politici de la Budapesta și unii lideri maghiari din România, care sunt marcați de sindromul Trianonului și de nostalgia Coroanei Sfântului Ștefan.

În țara noastră conviețuiesc cu românii majoritari 18 minorități etnice. Statul român a demonstrat fără drept de tăgadă că vrea ca maghiarii, germanii, ucrainenii etc. să-și mențină ființa națională. Așteaptă în schimb loialitate și o conduită europeană din partea acestora.