Natalia Elena Intotero

„Statul social și o politică de progres economic și bunăstare”

Timp de peste patru decenii comunismul a reprezentat modelul unei societăți universal egalizatoare. Teoretic, în comunism toate bunurile aparțineau societății ca întreg și toți membrii acesteia se bucurau de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități” – sintagmă preluată aproape literal din Noul Testament. Practica a demonstrat că până la urmă chiar și o astfel de viziune egalitaristă creează privilegii și privilegiați, lăsând doar celor rămași în afara nomenclaturii o viață austeră și onestă.

După Revoluția din Decembrie 1989, au urmat 25 de ani de experimente mai mult sau mai puțin capitaliste, în încercarea de a transforma un sistem economic centralizat, blocat în planuri cincinale rigidizate într-o aritmetică care nu mai corespundea de mult realității, într-o economie concurențială de piață. Rezultatul nemijlocit al acestui sistem economic l-au constituit: înstrăinarea continuă a omului de rezultatele muncii sale, nașterea și dezvoltarea lipsei motivației de a munci, cu consecințe grave asupra eficienței activității economice. Și această stare de fapt a creat un popor de oameni cinstiți, dar săraci.

Toate încercările de până acum de a așeza România pe drumul dezvoltării și progresului printr-o abordare exclusiv pragmatică, considerând profitul financiar ca unica sursă a dinamizării economiei, s-au dovedit deficitare când vine vorba despre stabilizarea creșterii economice pe termen mediu. Și cauza a fost una singură: oamenii au fost scoși din calculele economice și înlocuiți doar de statistici și procente.

Experiența eșecurilor guvernărilor de dreapta a impus o schimbare radicală a viziunii politice. A fost nevoie ca Partidul Social Democrat să revină la guvernare pentru a demonstra că orice politică este pentru oameni și trebuie să țină cont de ei. A fost nevoie de un guvern social-democrat ca să observe toată lumea că în România sărăcia a devenit o problemă majoră și să constate că trebuie făcut ceva pentru a o rezolva.

Pe acest fond, Consiliul Național al PSD a adoptat rezoluția „Susținem statul social și lupta împotriva sărăciei!”. Suntem conștienți că România va putea crește cu adevărat numai dacă sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea și discriminarea sunt combătute prin politici concrete. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, mai multă echitate în sistemul de salarizare, promovarea economiei sociale, protecție pentru grupurile vulnerabile precum pensionarii, persoanele cu dizabilități, copiii aflați în situații de risc și sprijin acordat pentru familie și pentru mame – toate acestea sunt și rămân obiectivele fundamentale ale politicii socialdemocrate. Toate acestea rămân obiectivele fundamentale ale Guvernului și ale Partidului Social Democrat pentru ca românii să devină cinstiți și prosperi.