„Statul trebuie să asculte nevoile persoanelor surdomute” Pentru că marcăm oficial Luna Mondială a Surdității, iar pe parcursul întregii luni am asistat la numeroase campanii de conștientizare a importanței auzului, mi-am propus ca prin intermediul prezentei declarații politice să salut inițiativa voluntarilor care s-au alăturat proiectului TVR Cluj și care prin dăruirea și munca depusă reușesc să le însenineze și să le facă viața mai frumoasă acelora pentru care sunetul este redat prin semn, iar cuvintele nu prind glas, ci capătă sens prin gesturi.
Persoanele care întâmpină dificultăți în a comunica cu familia și prietenii, cărora le este imposibil să înțeleagă conversațiile telefonice, să audă televizorul sau să asculte la radio se confruntă cu o afecțiune cu impact negativ major în integrarea lor socială. În România, peste două milioane de persoane au o problemă de auz, iar peste treizeci de mii figurează ca surdomuți. Pentru aceștia din urmă limbajul mimico-gestual reprezintă singura modalitate de conectare cu informația, mijlocul prin care înțeleg realitatea celor din jur și prin care își pot exprima gândurile și sentimentele.
La fel ca ceilalți cetățeni ai țării, persoanele cu deficiențe de auz au nevoie la rândul lor să comunice, să exprime opinii și să se informeze. Mai mult, accesul neîngrădit la informații este un drept fundamental garantat de Constituția României. Chiar și așa, pentru categoria socială amintită mai sus, accesul la informația audio-video este mai puțin facil, cu toate că televiziunea reprezintă principala sursă de informare pentru majoritatea românilor. Pentru aceștia, TVR Cluj a găsit însă soluția, fiind în momentul de față singura televiziune din România care se adresează și surdomuților. Cu ajutorul unei echipe de voluntari specializați în limbajul mimico-gestual, știrile sunt înțelese și de telespectatorii care nu pot vorbi sau auzi.
Cred că suntem cu toții de acord în ceea ce privește importanța ca informația de interes public/general să ajungă inclusiv la telespectatorii cu deficiențe de vorbire și auz. De aceea, este necesar ca statul să faciliteze și să promoveze proiecte dedicate persoanelor cu dizabilități. Persoanele cu deficiențe trebuie auzite de instituțiile statului, pentru că, în definitiv, vorbim de un drept fundamental care trebuie respectat. Știrile studioului TVR Cluj sunt un exemplu care trebuie să se constituie în model de urmat și în același timp sunt un pas mic, dar important, prin care oamenii cu deficiențe se simt mai integrați.
Pentru că nu ne confruntăm direct cu această problemă, mulți dintre noi nu știm foarte bine ce înseamnă să nu înțelegi informațiile importante transmise la televizor. Nu știm ce înseamnă să fii marginalizat pe motive independente de propria voință. Persoanele cu dizabilități, în schimb, știu acest lucru, o știu și o simt în fiecare zi. Tocmai de aceea, rolul statului trebuie să fie acela de a înlesni incluziunea lor socială și de a le facilita derularea unei vieți care să stea cât mai mult sub semnul firescului.
Întrucât limbajul semnelor este principala formă de comunicare a persoanelor cu deficiență de auz, sunt convinsă că introducerea emisiunilor informative traduse în limbajul surdomut reprezintă un lucru responsabil și firesc, un fapt care trebuie să devină normalitate și obișnuință la televiziunea publică. De aceea, mi-am propus ca această declarație să reprezinte un prim-pas dintr-un demers parlamentar care să se concretizeze în introducerea programelor traduse în limbaj mimico-gestual pe televiziunea publică națională. Nu în ultimul rând, această declarație este
o invitație adresată guvernanților în vederea dezvoltării de programe naționale adresate persoanelor cu dizabilități de natură auditivă.
*
„România trebuie să aibă în vedere atragerea de finanțare europeană pentru creșterea calității serviciilor de asistență socială”
Aș vrea să vă aduc în atenție problematica foarte delicată a serviciilor de asistență socială din România. Voi începe prin a face referire la aspectele pozitive, și anume la evoluțiile din ultimii ani în ceea ce privește acest domeniu. România a reușit să își dezvolte semnificativ capacitatea instituțiilor de a presta servicii sociale. În ultimii ani s-au construit numeroase centre de zi, centre de noapte, adăposturi pentru victimele violenței în familie. La nivelul instituțiilor publice s-au realizat elemente de accesibilitate ale mediului fizic, în special, iar personalul din domeniul asistenței sociale se perfecționează și se specializează continuu. Serviciile de asistență socială au depășit sfera instituțională a statului, iar ONG-urile și-au dezvoltat capacitatea de a oferi aceste servicii, venind în sprijinul instituțiilor.
Cu toate acestea, avem în față un lung drum de parcurs până la atingerea calității serviciilor de asistență socială prestate la nivelul statelor UE. Datorită faptului că din punct de vedere instituțional principalii prestatori de servicii sunt DGASPC-urile sau SPAS-urile locale care aparțin, în general, orașelor, mediul rural rămâne izolat și privat de anumite tipuri de servicii specializate sau chiar de cele primare. Mai mult, accesul persoanelor cu handicap la mediul fizic, la mediul informațional și comunicațional rămâne redus chiar și în mediul urban. Sunt necesare investiții majore în domeniul transportului și călătoriei, adaptarea trecerilor de pietoni prin semnalizarea vizuală și sonoră la intersecțiile cu trafic intens, pavaj tactil, sau pentru adaptarea tuturor clădirilor orașelor.
Principala „dizabilitate” a sistemului de asistență socială din România, și în special a serviciilor de asistență socială, rămâne însă subfinanțarea acestuia. Cheltuielile sociale în România au reprezentat 17,6% din PIB, mult sub media UE, de 29,4%. Mai mult, ponderea foarte redusă a cheltuielilor aferente serviciilor sociale în PIB plasează România pe ultimul loc în UE în ceea ce privește acest indicator. Gradul de ocupare din sector este 4% în România, față de 9,6% la nivelul UE. Astfel, în România avem 5.000 de asistenți sociali activi, dintre care aproape 3.500 înscriși în Colegiul Național al Asistenților Sociali. Această cifră, raportată la populația României de 21,5 milioane locuitori, înseamnă un asistent social la 4.300 de locuitori. În țări precum Suedia, media este de 1 la 300, în Marea Britanie de 1 la 600, iar în Italia media e de 1 la 1.600 de locuitori. Fac precizarea că toate aceste date se regăsesc în Analiza socioeconomică pentru programarea financiară 2014–2020, document publicat de Ministerul Muncii.
Ca aleși în forul legislativ al țării trebuie să avem în vedere nevoia îmbunătățirii continue a cadrului legislativ. Salut pe această cale inițiativa colegilor mei din PDL de modificare a Legii nr. 448/2006, în vederea introducerii prevederii alocării distincte în bugetele locale a sumelor necesare salarizării asistenților sociali, precum și a celei referitoare la evaluarea la domiciliu a persoanelor cu handicap care nu se pot deplasa.
În același timp, consider că țara noastră trebuie să fructifice la maximum fondurile europene destinate domeniului social, prin construirea unei scheme solide pentru perioada 2014–2020 în care serviciile sociale să fie direct
beneficiare ale unei linii de finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Fac apel pe această cale la toți decidenții politici, precum și la reprezentanții Guvernului, de a avea în vedere alocarea unei linii financiare POSDRU pentru serviciile de asistență socială, în contextul celei de a treia reuniuni din cadrul dialogului informal cu reprezentanții Comisiei Europene, programată la începutul lunii octombrie, și care va fi urmată de transmiterea celui de al doilea proiect al Acordului de Parteneriat cu Comisia Europeană, programat pentru începutul lunii noiembrie a acestui an. Acest lucru ar asigura domeniului serviciilor sociale o sursă sigură de finanțare, independentă de evoluțiile bugetului național.
*
„USL aprobă numai propuneri legislative copy/paste ale opoziției”
Mă văd nevoită să vin cu o declarație politică, căci Guvernul USL respinge pe bandă rulantă propunerile legislative ale opoziției și apoi le încorporează prevederile legislative în propriile proiecte pe care le aprobă. Avem un copy/paste ce nu se mai termină și astfel dorește actuala majoritate să arate oamenilor că ei muncesc în folosul lor în Parlament.
Mă văd nevoită să critic atitudinea majorității USL din Parlament, care preferă să blocheze legi importante pentru stimularea angajărilor, atâta timp cât sunt venite din partea opoziției, doar pentru a promova inițiative guvernamentale. Astfel, fac referire la modificările propuse la Legea zilierilor, prin care se extinde posibilitatea de angajare și la persoanele fizice autorizate și sunt incluse în categoria celor care pot presta activități ca zilieri și persoanele care beneficiază de venit minim garantat. Se poate vedea clar din proiectul legislativ al Guvernului, care se află în dezbatere la Senat, la comisiile de specialitate, că aceste prevederi pe care noi le cerem sunt cuprinse acolo și care, în timp ce în Camera Deputaților sunt respinse, căci proiectul este al PDL-ului, ele sunt cuprinse copy/paste în proiectul Guvernului.
Consider că Legea zilierilor, adoptată în 2011, alături de noul Cod al muncii sunt cele mai importante măsuri din ultimii ani, măsuri care au permis unui număr din ce în ce mai mare de români să aibă un loc de muncă în mod legal. Sunt legi care ajută și statul prin reducerea muncii la negru și implicit a evaziunii fiscale, dar și angajații care au clar reglementate drepturile de care beneficiază și astfel nu mai pot fi exploatați.
Proiectul Ministerului Muncii, aflat în dezbaterea Senatului, preia modificările pe care le-am propus eu, însă, de frică să nu recunoască inițiative bune ale PDL, preferă să tergiverseze legile în Parlament și să plagieze prin inițiative guvernamentale cu un conținut identic. Același lucru s-a întâmplat și cu modificările la Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului sau cu cele pentru Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj.
Cei care suferă însă din cauza acestei grandomanii a USL, care nu acceptă alte inițiative decât cele proprii, sunt românii. Creșterea numărului șomerilor este o consecință directă a incompetenței și ipocriziei USL.
De aceea, cer colegilor parlamentari din cadrul actualei majorități să reflecteze asupra acestui aspect, să nu uite că au ajuns în Parlament datorită votului de încredere pe care românii l-au dat la alegerile din 2012 și că sunt aici pentru a face ceva pentru români, nu pentru a răspunde ordinelor de partid.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.