Anghel Stanciu

Stimată doamnă președinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri, Distinși domni miniștri,

Art. 149 alin. (2) precizează: „Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, președintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat.”

## Doamnă președinte,

Distinsul meu coleg Márton Árpád, înainte de consultările noastre, a argumentat, în baza art. 110 alin. (2), precizând ordinea în care se supun la vot amendamentele. Nu mai repet această ordine, a precizat-o dânsul.

În urma consultărilor din grupul nostru parlamentar, a reieșit că distinsul nostru coleg face o confuzie între două etape distincte ale discutării și aprobării amendamentelor.

Avem o fază de discutare a amendamentelor, care este prevăzută la 106, 107 alin. (1) „La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputații pot lua cuvântul pentru a-și exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentanții Guvernului sau ai inițiatorului și raportorul comisiei sesizate în fond. Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează a fi supus votului Camerei are, de regulă, durata de cinci minute”.

La 108 alin. (1): „Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise sau respinse”.

Iar 110 alin. (1): „Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele

PAUZĂ cuprinse în articolul supus dezbaterii și continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia”.

În baza acestor prevederi regulamentare, care nu pot fi eludate sau încălcate, prin separarea discuțiilor de procedura de vot... vă cerem, doamna președinte, să aplicați aceste chestiuni și, în timpul urmăririi articolelor, dumneavoastră să ne faceți cunoscut ce articol puneți în discuție, și nu poziția la care se află în raportul elaborat, pentru că poziția aceea nu coincide cu poziția de la respinse.