Filip Georgescu

## Stimată doamnă președinte,

## Stimați colegi,

După calamitățile care s-au abătut peste noi în primii opt ani ai acestui mileniu, iată-ne astăzi loviți de o recesiune care zguduie întreaga planetă. Spre deosebire de alte popoare, se pare că noi, românii, am fost luați prin surprindere, cu toate că tocmai noi ne-am confruntat, în ultimele două decenii, cu tot felul de crize: politice, economice, financiare, alimentare, școlare, de sănătate, ca să nu mai vorbim de cea din domeniul justiției, care pare cu totul insolubilă.

Din păcate, cam pe toate le-am tratat cu indiferență, dacă nu cumva cu inconștiență. Când vorbeau despre amenințarea crizei economice, guvernanții de până mai ieri rămâneau ancorați între zvonuri și verdicte liniștitoare. Pe noi nu ne va afecta în cine știe ce măsură, afirmau unii lideri liberali, fiindcă guvernul nostru a promovat o politică îndrăzneață de creștere economică înaltă și o politică inteligentă. Evoluția galopantă a crizei mondiale a infirmat, după cum era și firesc, toate sloganurile propagandistice liniștitoare.

De mai bine de două luni, recesiunea și-a făcut simțită prezența și în țara noastră, mai toate marile societăți metalurgice, cele din industria de autoturisme, combinatele chimice și cele de materiale de construcții și-au restrâns producția, disponibilizând mii de angajați. Concomitent, moneda națională s-a depreciat mult și continuă acest joc nefericit.

Era limpede că România nu putea să fie ocolită de un asemenea puseu planetar. În condițiile în care migrația liberă a capitalului a devenit atotcuprinzătoare, determinând pretutindeni creșteri economice, ea nu putea să nu-și arate și cealaltă față, la scară globală. A izbucnit în SUA, ca urmare a neroziei manifestate de marile bănci de a extinde în mod

incontrolabil și inconștient împrumuturile, cu sau fără garanții, în scopul realizării unor profituri cât mai mari. Ca atare, în ultima parte a anului trecut, sistemul bancar american a fost puternic afectat de lipsa de lichidități și de încredere. Din nefericire, prăbușirea sistemului bancar american s-a manifestat nu ca un uragan limitat ca acțiune la zona Caraibilor, ci ca un joc de domino care a dărâmat întreg lanțul relațiilor economico-financiare mondiale, mai cu seamă că germenii crizei se instalaseră anterior erupției de peste ocean și din alte țări.

România nu se poate socoti o victimă, în exclusivitate, a crizei americane. Să ne amintim cum s-au comportat autoritățile politice din țara noastră în perioada de tranziție. În cadrul procesului de privatizare, noi am vândut pe nimic marile capacități ale industriei siderurgice, ale industriei de aluminiu, rafinăriile, combinatele de materiale de construcții și marile bănci, a fost dezorganizată și ruinată agricultura, iar, pe deasupra, România a contractat o datorie de peste 60 de miliarde de euro.

Continuând răfuiala cu foștii aliați, Guvernul premierului Boc invocă acum greaua moștenire lăsată de Cabinetul Tăriceanu, ignorând degradarea generală a economiei și a celorlalte domenii ale vieții din perioada postdecembristă. Este adevărat, guvernarea anterioară a mimat în mare măsură performanța economică, de vreme ce creșterea economică n-a fost cea trâmbițată, de 8,5 — 9%, ci doar de 7,8%, iar inflația n-a fost de 3-4%, ci de 6,3%.