Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Dezbaterea Propunerii legislative privind schimbarea denumirii satului MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA a II-a, Nr. 128/27.IX.2017 – Bianca Miruna Gavriliță – declarație politică cu tema „Spitalele de psihiatrie riscă să rămână fără personal de deservire în cazul reducerii sporului de 50% acordat la salariul de bază personalului TESA și celui de deservire”; – Natalia Elena Intotero – declarație politică cu titlul „Instituțiile noastre trebuie să facă un efort susținut pentru românii de peste hotare”; – Laurențiu Nistor – despre „Veniturile bugetului general consolidat – 1,06 miliarde lei în plus față de programul inițial”; – Mihăiță Găină – declarație politică intitulată „Militez pentru păstrarea familiei tradiționale”; – Cornel Itu – declarație politică: „Nimeni nu are dreptul să nesocotească voința poporului!”; – Florinel Stancu – declarație politică cu titlul „România digitală, un domeniu ce va aduce bunăstare”; – Ștefan Mușoiu – declarație politică cu tema „Criminalitatea infantilă este în creștere”

470 cuvinte

Discurs

Stimate colege, Stimați colegi,

Aleg să vă vorbesc din nou despre violență, nu doar pentru că este un subiect de actualitate, din păcate, ci pentru că este un flagel care afectează în mod dramatic comunitățile și societatea românească, sub forme dintre cele mai diverse.

Violența fizică, violul, crima sunt manifestări evidente ale unui comportament violent, reglementat și pedepsit ca atare. Hărțuirea și hărțuirea sexuală, bullyingul și cyberbullyingul, mobbingul sunt însă mai dificil de circumscris unor tipare, ceea ce nu le face mai puțin grave.

Victimele hărțuirii, ale bullyingului, resimt efecte precum depresie, anxietate, alienare, înregistrează o scădere a respectului de sine, un randament scăzut și pot dezvolta chiar gânduri suicidale. Aceste tipuri de violență au inclusiv consecințe fizice – dureri de stomac, de cap, tulburări de apetit și insomnii.

Hărțuirea stradală este o experiență prin care femeile, cei cu dizabilități și alte categorii trec zi de zi, iar asta lasă urme la nivel psihic și emoțional. Aluzii sexuale, atingeri nedorite, injurii, amenințări, toate acestea au ajuns să fie considerate normale sau banale, însă ele ar trebui prevenite și combătute.

La Comisia pentru egalitate de șanse primim zilnic petiții sau ni se cere ajutorul în cazuri de hărțuire la locul de muncă. Cunosc zeci de cazuri de angajate și angajați în mediul privat și în cel public care se află într-o stare perpetuă de abuz verbal și psihologic din partea coordonatorului. Sunt convinsă că și dumneavoastră știți exemple similare.

Mai mult, una din două femei din România admite că există hărțuire și hărțuire sexuală în universități și campusuri.

Nici la vârste mai fragede nu găsim cifre mai îmbucurătoare: în România unul din trei copii a fost umilit în fața colegilor, iar cei mai afectați de bullying sunt băieții cu vârste între 9 și 12 ani. Cu astfel de fenomene copiii se confruntă din ce în ce mai des, chiar de la grădiniță, cu consecințe care pot fi ireversibile în dezvoltarea lor.

Să nu uităm nici că România se află pe harta cyberbullyingului pe primul loc în Europa, cu o incidență a fenomenului de 37,3%. Se estimează că 6 din 10 tineri vor experimenta cyberbullying în viitorul apropiat.

Hărțuirea, fie ea stradală, la școală, la locul de muncă, nu face altceva decât să perpetueze ideea că violența este ceva permis, iar de la vorbă la faptă, în acest caz, nu este deloc mult.

Cu toate acestea, legislația este fie restrânsă, fie incompletă sau inaplicabilă, iar în rarele cazuri în care se ajunge până la sancționare pedepsele sunt reduse.

De exemplu, există prevederi în contracte colective privind hărțuirea psihologică, dar nu există cadru legal național pentru pedepsirea faptelor.

Prin prisma acestor aspecte, vă rog, dragi colegi, să fiți alături de mine când voi susține nevoia unei legi a hărțuirii în România! Este momentul să dovedim că avem realmente zero toleranță pentru violență!

În contextul ședinței