Nicolaie Sebastian Valentin Radu

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi privește cetățenii români care și-au stabilit domiciliul în străinătate, care, când aleg să își stabilească domiciliul într-o altă țară și doresc să aibă o relație corectă cu statul român, devin brusc cetățeni de rangul doi.

Lipsa domiciliului în țara noastră îi aduce în situația de a nu se mai putea bucura de drepturile pe care le are orice cetățean român, membru al Uniunii Europene, cum ar fi libera circulație sau identificarea cu ajutorul actului de identitate, în diferite situații.

Astfel, când anunță că și-au stabilit domiciliul în străinătate, cetățenilor români li se retrage cartea de identitate, deși Codul civil prevede, la art. 86, că cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința în țară sau în străinătate. Cartea de identitate retrasă este înlocuită cu pașaportul simplu electronic pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate. Fiind singurul document pe care îl dețin, dacă doresc să își exercite anumite drepturi, vor avea o problemă. Dacă și-au stabilit domiciliul pe o insulă iberică, spre exemplu, și au nevoie de o viză pe pașaport, nu se vor putea întoarce acasă. Îmbarcarea pe o aeronavă sau un feribot necesită un act de identitate sau pașaport valabil. Acest lucru înseamnă restrângerea dreptului la liberă circulație, drept garantat, printre altele, de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Aceeași lege spune, la art. 34, că cetățeanul român care și-a stabilit domiciliul în străinătate are obligația ca la înmânarea pașaportului simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar, cu menționarea țării de domiciliu, să predea actul de identitate care atestă existența domiciliului în România, emis de autoritățile române.

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este foarte simplu. Art. 2 alin. (3) al Ordonanței de urgență nr. 97/2005 spune că: „Pentru cetățenii români care au domiciliul în străinătate, evidența acestora se ține după principiul ultimului domiciliu avut în țară și după reședința declarată în România.” Acest principiu este absurd. Cum se poate ține evidența cetățenilor cu domiciliul în străinătate după ultimul domiciliu avut în țară sau după reședința declarată în România? Este clar un nonsens și nu înțeleg de ce acest fapt nu a fost sesizat timp de 13 ani.

De aceea solicit și vă rog, stimați colegi, să vă alăturați acestei solicitări adresate Guvernului României de a modifica urgent OUG nr. 97/2005 și actele normative care decurg din aceasta. Este nevoie de o metodă rapidă de rezolvare a situației, pentru a permite eliberarea cărții de identitate cu înscrierea domiciliului din străinătate și pentru a reflecta faptul că toți cetățenii români, indiferent unde aleg să își stabilească domiciliul, trebuie să se bucure de aceleași drepturi și libertăți și să fie tratați egal de statul de care aparțin.