Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Stimate colege,

Stimați colegi,

România este, în acest moment, polarizată de noi, sfera politică. Am ajuns la un nivel greu de îndurat al discursurilor instigatoare la ură, pentru a ne împărți în tabere pro, contra sau boicot.

Este trist că această dezbinare are loc exact în anul Centenarului. În loc să ne unim, să ne apreciem reciproc, suntem mai determinați ca oricând să-l arătăm cu degetul pe omul de lângă noi, să-i intrăm cu forța în viață și să decidem ce trebuie și cum trebuie să gândească. Este omul „la fel de egal” ca noi, pe care până ieri îl apreciam, îl asociam cu lucruri bune în familie, în comunitate, în țară și, peste noapte, același om devine inamicul care trebuie înlăturat cu orice chip. Ne batem cu pumnii în piept că deținem adevărul suprem în orice și oricând, dar cu ce drept decidem noi cine pe cine iubește sau cine în cine crede? Cum ne permitem să intrăm cu bocancii în viața și credința oamenilor? Cum ne putem declara mai buni dacă facem pentru celălalt exact ceea ce nu vrem să ni se facă nouă?

Am uitat ce se întâmplă cu adevărat în România, la doar câteva sute de metri de această clădire impunătoare, cu care nu ezităm niciodată să ne lăudăm în străinătate? Ne prefacem cu toții că nu vedem realitatea cruntă: cote alarmante ale violenței domestice, sărăcie lucie, abandon școlar galopant, mii de copii abandonați, înconjurați de tristețe și durere, sute de mii de copii cu părinți plecați în străinătate. Aceștia trec prin drame inimaginabile. Acestea sunt adevăratele probleme ale familiei care ar trebui să ne preocupe, și nu ce orientare sau comportament intim să aibă cetățenii. Am uitat cu toții că singurele lucruri care nu trebuie să lipsească dintr-o relație sunt respectul și dragostea, și nimic altceva?

Drepturile fundamentale ale omului nu se votează, ele doar se respectă. Vă reamintesc că avem deja o legislație în vigoare care încă mai condiționează recunoașterea unor drepturi civile de instituția căsătoriei. Recensământul din 2011 ne arată că există cel puțin 800.000 de români care trăiesc în uniune consensuală, fără să fie căsătoriți.

37% din copiii României, ai noștri, se nasc în astfel de relații. Chiar vreți să închidem cu toții ochii la acest fapt? Chiar credem cu toții că lașitatea ne va aduce un somn lin noaptea, ca și cum nimic nu s-a întâmplat? Uităm că trebuie să sprijinim relațiile construite pe respect, indiferent de genul sau de orientarea partenerilor? Mai mult, că avem responsabilitatea legală să o facem? În curând cetățenii români vor ieși sau nu la vot pentru acest referendum. Însă fac un apel la dumneavoastră, în calitate de reprezentanți ai tuturor românilor, un apel la decență în discursul politic, la toleranță de ambele părți ale baricadei și la respect. Indiferent de rezultatul acestui referendum, este de datoria noastră să propunem soluții nediscriminatorii și care să nu dezbine.

Sper că vom găsi împreună înțelepciunea și pârghiile să ne asigurăm că dragostea învinge ura.