Valer Dorneanu

Stimate domnule președinte de ședință,

Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dați-mi voie – cu emoție, dar cu foarte multă onoare – să vă prezint salutul și omagiul meu, formulă care nu vrea să fie doar o adresare condescendentă aleșilor neamului, formulă care se datorează convingerii mele sincere și profunde că Parlamentul României este templul democrației românești, este condiția fundamentală a ordinii de drept și, ca să citez un text din Constituție: „Este organul reprezentativ al poporului.”

Așadar, Parlamentul este purtătorul suveranității poporului.

Doresc să spun acest lucru nu pentru a vă reaminti dumneavoastră aceste adevăruri axiomatice, ci pentru a auzi și celelalte autorități ale statului, care datorează acestei instituții fundamentale respect, care trebuie să apere instituția fundamentală pentru că numai în acest fel se asigură normalitatea și ordinea de drept în orice țară.

Cât privește activitatea mea, plecând de la faptul că CV-ul meu este public și este și pe mesele dumneavoastră și având într-un fel avantajul că mulți dintre dumneavoastră mă cunoașteți direct, o să fiu foarte scurt în vorbe, pentru că eu întotdeauna am crezut că nu contează vorbele, expresiile meșteșugite, ci faptele.

Așadar, despre activitatea mea din ultimii 25 de ani vreau să vă spun că am avut privilegiul să fiu participant în diferite grade și niveluri la întreaga evoluție a statului după evenimentele revoluționare din ʼ89, începând cu consilierea acelor ședințe de noapte, din Dealul Mitropoliei, continuând cu prezența în calitate de expert și consilier în activitatea organismelor provizorii.

Am avut cinstea să fac parte din echipa de consilieri care au construit aparatul primei Președinții a României și, în calitatea mea de jurist, să evoc și să conving președintele care sunt adevăratele raporturi dintre președinte și Parlament, care este rolul fiecărei instituții.

Am avut cinstea să fac primele lucrări de drept constituțional, pentru că acolo s-au născut primele cereri de reexaminare ale președintelui către Parlament, și acestea au fost făcute numai în situații obiective, și chiar formula de promulgare a legilor, în bună măsură, îmi aparține și mie.

Am avut apoi onoarea să fac parte, în calitate de ministru pentru relația cu Parlamentul, din primul Guvern și atunci, practic, am învățat ceea ce înseamnă raporturile Executivului cu Parlamentul și foștii mei colegi, și din Guvern, și din Parlament, pot să vă confirme că ceea ce am făcut eu a fost

convingerea mea că Parlamentul este cel care stă deasupra Executivului și îl controlează.

Am fost numit apoi președintele Consiliului Legislativ și, în această calitate, am coordonat construirea noii instituții a Consiliului Legislativ după modelul românesc interbelic, care a fost un model foarte bun, și după modelul francez și european al instituțiilor de același fel.