Albert Álmos

Stimate domnule președinte, Domnule vicepreședinte, Domnule prim-ministru, Membri ai Guvernului, Stimate colege, Stimați colegi deputați și senatori,

Eu încă de la început vreau să precizez faptul că doresc să mă refer doar la acea parte a moțiunii de cenzură care vizează direct noul Cod al muncii, adoptat prin asumarea răspunderii din partea Guvernului.

Precizez acest lucru pentru că marea parte a textului, așa cum s-a mai amintit aici, nu se referă la această lege, la acest text. S-a depus această moțiune de cenzură pentru că opoziția are obligația să facă acest lucru, însă eu simt și opoziție față de reforma statului.

Da, este greu de acceptat orice modificare, orice reformă și înțeleg că este mai comod de mers pe o cărare bătută, dar, subliniez, îngustă și, astăzi, cred, nepotrivită.

Chiar ieri am comemorat un astfel de moment reformist, la care pe vremuri s-au raliat și mari gânditori români ca Gheorghe Barițiu sau Nicolae Bălcescu și mulți alții.

Formațiunea noastră politică, Uniunea Democrată Maghiară din România, este de partea reformei.

Stimați colegi,

Trebuie să recunoaștem că flexibilizarea și adaptarea relațiilor de muncă la relațiile socioeconomice actuale, în raport cu evoluția pieței muncii, care în contextul crizei economice întâmpină numeroase dificultăți, sunt apreciate ca oportune și necesare.

Un Cod al muncii, ca act fundamental care reglementează relațiile de muncă din România, trebuie să reflecte realitatea economică în cadrul căreia se manifestă aceste relații și, în același timp, să răspundă necesităților pieței muncii în contextul crizei actuale.

Admitem o flexibilizare a pieței muncii, în interesul creșterii productivității, al revigorării economiei românești, al creșterii competitivității acesteia, al ieșirii cât mai grabnice din criză, precum și armonizarea prevederilor Codului muncii cu directivele europene și convențiile Organizației Internaționale a Muncii.

Ținem să precizăm că modificările Codului muncii trebuie să fie de așa natură să nu dea posibilitatea abuzurilor din partea angajatorilor, a concedierilor colective excesive și să

nu pericliteze siguranța pe piața muncii a angajaților și pacea socială în România, mai ales.

Țin să subliniez că dintr-o populație activă de peste 10 milioane de cetățeni numai 4,2 milioane lucrează legal, din care aproape 1,3 milioane în instituții bugetare, iar alți 1,7 milioane muncesc la negru. Ceilalți fie lucrează în străinătate, fie trăiesc din diverse forme de ajutor social.

Aceasta este realitatea socioeconomică ce a arătat că, de la intrarea în vigoare a ultimelor modificări ale Codului muncii, acestea nu au constituit un stimulent al dezvoltării economiei naționale, deoarece a creat o oarecare rigiditate relațiilor de muncă, fapt care a avut influențe negative asupra mediului de afaceri și mai ales asupra capacității acestuia de a se dezvolta.