Ovidiu Victor Ganț

Stimate domnule președinte, Stimate colege,

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al minorităților naționale va vota în favoarea adoptării în forma propusă de către Comisia pentru învățământ a Camerei.

Însă doresc să spun câteva lucruri – mai ales celor de la Senat, nu atât colegilor din Cameră –, pentru că urmăresc această formă de învățământ de la momentul în care importanți investitori germani și austrieci din România au introdus-o.

El nu este o inițiativă a statului, nu este o inițiativă a ministerului și nici n-are de ce să fie. El a fost inventat în Germania, utilizat în Germania, Austria și Elveția și este, prin excelență, un mod de a face învățământ care este bazat pe inițiativa privată, pe efortul agenților economici de a-și forma forța de muncă necesară, așa cum ar trebui să se întâmple și în România.

Sigur că e nevoie de o reglementare. Asta e, e normal să existe. Problema este însă că reglementarea trebuie să fie în spiritul acestui sistem, și nu împotriva lui. Să nu ridice obstacole, să nu birocratizeze și să nu permită ingerințe administrative, oarecum politice, asupra unui sistem pe care piața muncii îl solicită și îl determină, până la urmă.

Aceste inițiative ale investitorilor germani și austrieci au fost preluate din mers. Pot să vă certific că funcționează cu rezultate excepționale la Brașov – unde am fost și săptămâna trecută –, la Timișoara, la Sebeș – Alba, la Sibiu și așa mai departe.

Este însă evident că nu poți să introduci acest sistem, în absența tehnologiei de vârf la care trebuie să aibă acces elevii. Nu poți să faci învățământ dual pe mașini din 1950, toamna, și nici pe programe școlare din aceeași perioadă.

Este foarte important să fie ascultată vocea acestor agenți economici – ei sunt, până la urmă, elementul determinant –, nu să le impunem de la nivelul ministerului, respectiv al Comisiei pentru învățământ din Senat niște lucruri absolut anacronice, care n-au nicio legătură cu această formă de învățământ.

Ceea ce s-a întâmplat la primul parcurs al ordonanței prin Parlament a fost ceva de genul următor: am importat un BMW, ultimul tip, și am început să-i aducem „îmbunătățiri”, cu ghilimele de rigoare, punându-i piese de Dacia 1300, model 1970, la inițiativa ministerului sau cu suportul larg al Comisiei pentru învățământ din Senat.

Sper ca de data aceasta să se abțină de la asemenea gesturi, să lase inițiativa să curgă, așa cum am dezbătut-o aici, în Cameră, în dialog cu mediul economic privat – care este inițiatorul acestei forme de învățământ –, și să nu-i mai aducă îmbunătățiri.

Vă mulțumesc frumos.