Iulian Iancu

## Stimați colegi,

Avem în discuție un proiect de lege extrem de important. Face parte din categoria angajamentelor statelor membre.

În 17 martie 2007, toate statele membre și-au asumat o țintă privind creșterea ponderii mixului energetic a surselor regenerabile de energie cu 20% până în 2020.

Din acest punct de vedere, poziția se definește ca fiind „no regrets”. Nu mai putem privi înapoi și nu mai putem da vina pe o tehnologie, nu putem idolatriza o tehnologie și demoniza o altă tehnologie.

Ceea ce discutăm noi astăzi aici este, de fapt, intervenția printr-o ordonanță de urgență asupra unui cadru legislativ care a fost modificat – aș putea să spun abuziv – prin două acte normative, respectiv Ordonanța nr. 88 și Legea nr. 134 de către colegii noștri care, puțin mai înainte, încercau să atragă atenția că nu e bine să promovăm acest act normativ și, la vremea respectivă, au considerat că este crucial să încurajăm foarte mult tehnologiile privind sursele regenerabile de energie, mult mai mult decât o făcusem prin Legea nr. 220.

Legea nr. 220, astăzi, se constată, deopotrivă de către operatori și de către Autoritatea de Reglementare, dar și de către consumatori, că prevedea în mod decent un număr de certificate și o influență prin cota surselor regenerabile în mixul energetic al României astfel încât să nu afectăm consumatorul final.

Intervenția prin Legea nr. 134 și Ordonanța nr. 88 a mărit numărul de certificate de la patru la șase, de la două la trei, de la trei la patru. Evident că acest lucru s-a regăsit automat în prețul consumatorului final.

Nu s-a avut în vedere că acest lucru s-a întâmplat în plină criză, adică deopotrivă noi aveam de făcut un efort extraordinar privind dificultățile generate de criză, dar, pe deasupra, am mai încărcat factura consumatorului final cu acest număr foarte mare de certificate.

Cu alte cuvinte, acum, practic, revenim la situația Legii nr. 220 și încercăm să echilibrăm ceea ce s-a produs ca efect din partea operatorului către consumatorul final.

Președintele României a intervenit și a spus: „Atenție! Vă trebuia notificare.”

Colegii mei au participat la dezbaterile din comisie și au văzut corespondența cu Comisia Europeană și corespondența Consiliului Concurenței, Consiliul Concurenței care spune: „Aveți obligația să notificați după aprobarea de către Parlament.” Nu poți notifica înainte, pentru că nu știi ce modificări îți face Parlamentul. În consecință, așa am decis noi, în conformitate cu corespondența Comisiei Europene și cu Consiliul Concurenței și de aceea se pune acum în discuție aprobarea acestei ordonanțe în vederea respingerii, practic, a solicitării președintelui, care făcea strict referire la procedura de notificare.

Acum, în ceea ce privește influența la consumatorul final, stimați colegi, este obligația noastră, a Parlamentului, să începem să reanalizăm impactul procesului de liberalizare, impactul procesului postprivatizare, al volumului investițional și al creșterii prețurilor în cursul acestui an.