Cristian Gabriel Seidler

## Stimați colegi,

Avem în față două proiecte de lege din 2015. Durează cam mult pentru statul român să pună, în sfârșit, în discuție întărirea măsurilor de protecție a acelor cetățeni ai săi care lucrează în străinătate.

Stimați colegi,

România nu știe câți cetățeni români lucrează în străinătate și România nu are măsuri proactive pentru a-i proteja pe aceștia în fața abuzurilor de tot felul, inclusiv a ceea ce numim sclavagism modern, așa cum s-a afirmat aici.

Din păcate, această lege, chiar întărită, așa cum va fi ea, astăzi votată inclusiv cu sprijinul nostru, nu este suficientă, pentru că nu toți cetățenii români care pleacă să lucreze în străinătate pleacă pe baza unui contract legal. Nu toți cetățenii români care pleacă să lucreze în străinătate o fac pe baza unei intermedieri legale, contractuale, așa cum prevede această lege.

Din păcate, Guvernul României, nici acesta și, din păcate, nici anterioarele, nu a avut, așa cum am spus și anterior, o politică publică prin care să se raporteze la aceste situații.

Acționăm haotic, ca stat, și nu ne protejăm, de fapt, diaspora din străinătate și nu avem aproape nicio măsură sau prea puține pentru ca aceștia să revină din străinătate.

Ceea ce vom adopta astăzi aici este o măsură mică, reparatorie, dar mult prea mică, raportat la ceea ce ar trebui să facă statul român și chiar și această măsură vine la doi ani de la inițiere.

Poate ar fi important să ne prioritizăm discuțiile legislative pe impactul lor, pe ceea ce este cu adevărat important pentru România și pentru cetățenii săi.

Din păcate, încă o dată, ceea ce adoptăm astăzi aici este o măsură mult prea mică și mult prea târzie. Mulțumesc.