Cornel Popa

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Am dreptul să muncesc sau nu?”

Sunt, ca și dumneavoastră, într-o continuă așteptare de cinci luni de zile. Mi s-a spus că voi traversa o perioadă grea, ca cetățean al acestei țări, dar că Guvernul are soluții, are pârghiile necesare să depășească această situație.

Am răsuflat ușurat... Doar pentru câteva zile, pentru că exact când ne pregăteam să ne adaptăm noii guvernări a venit prima dintre soluțiile ce doreau să rezolve o prioritate înscrisă în programul Guvernului Boc: interzicerea cumulării pensiei cu salariul, stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008. Am înțeles atunci că domnul Boc a venit la Palatul Victoria cu acest gând: cum să fac să suporte tot românul, săracul, povara asigurării bugetului de stat?!

Acesta a fost doar începutul, pentru că toate măsurile care au urmat au fost din aceeași familie, a degringoladei și pasării responsabilității. Eu înțeleg, desigur, necesitatea economisirii la toate capitolele, dar resping categoric, domnilor guvernanți, să intrați cu bocancii în viața românului, să-l puneți la zid, să-l condamnați la economie într-o Românie care își cântă bogăția într-un imn costisitor al turismului.

N-aș vrea să mă depărtez de tema cumulării pensiei cu salariul. Izvorâtă dintr-un raționament aparent logic, acela al plafonării unor câștiguri materiale uriașe ale unor pensionari de lux, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008 a afectat, de fapt, alți pensionari, pentru care un ban în plus pe lângă pensie înseamnă garanția că au totuși cu ce să-și plătească medicamentele sau întreținerea.

Atunci, mă întreb: ce fel de soluție este aceasta?

Din fericire, societatea civilă a reacționat prompt, atacând măsura și criticând înjosirea pensionarilor mulți și săraci, ba chiar Avocatul Poporului a înaintat Curții Constituționale o excepție de neconstituționalitate, fapt adoptat de Curte cu unanimitate de voturi. Decizia este definitivă și obligatorie, pentru că respectiva ordonanță îngrădea dreptul la muncă al românilor.

Aflu însă faptul că domnul Boc persistă în greșeală, promițând, de data aceasta, o lege privitoare la cumularea pensiei cu salariul. Respectiva lege menține prevederile ordonanței-teroare, ba chiar vine cu motivații. Citez: „Situația economico-financiară internă și internațională dificilă impune adoptarea unor măsuri urgente în vederea reducerii cheltuielilor bugetare.” În traducere: este grav, fraților, atât de grav încât vom trăi din pensiile și salariile voastre!

Ce este cu adevărat strigător la cer este faptul că Guvernul ne cere sacrificii, dar ne ia dreptul la muncă, ne cere stimularea economiei, dar ne taie puterea de cumpărare, ne vrea eroi pe altarul crizei economice, dar ne lasă fără arme și protecția necesară.

Eu vreau să știu atât, în această a cincea lună de guvernare crizată, gripată și cu picioarele tremurânde din cauza recentului cutremur: pensionarul are dreptul să muncească sau nu?