Cristian Gabriel Seidler

Stimați colegi,

Discutăm, de fapt, despre două probleme în paralel. Una este cea de la care a pornit proiectul de lege, aceea a reglementării situației voluntarilor care lucrează în servicii publice și a situației lor în cazul în care suferă vreun accident care duce la invaliditate, și înțeleg că – și aici mă uit în ochii liderilor grupurilor parlamentare –, că există un larg acord politic ca acest proiect, într-o altă formă, să treacă, pentru că e important să avem o reglementare în acest domeniu și alta este obiectul de reglementare, de fapt, al proiectului pe care-l discutăm noi astăzi, aici.

Sigur, vom vota pentru, dar atragem atenția că situații similare, în care persoane aflate în risc de excluziune socială sunt tratate incorect de statul român, se mai pot întâmpla.

Foarte bine că de data aceasta Guvernul a reacționat rapid la un mesaj public. Problema este că Guvernul nu are o politică publică, nu are un proces de gândire, de raportare la asemenea probleme pe care să le prevină fără ca ele să fie reflectate în mass-media, ca mai apoi să reacționeze.

Reacționăm, în loc să prevenim!

Nu avem politici publice proactive!

Aceasta este o problemă mare în România, de 27 de ani. Mulțumesc.