Este o plăcere și o onoare să îl avem ca oaspete la această reuniune comună a Camerei Deputaților și Senatului României pe domnul Jean-Claude Mignon, președintele celei mai vechi adunări parlamentare europene.
Prezența Domniei Sale ilustrează la cel mai înalt nivel relațiile de colaborare dintre Parlamentul României și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
În același timp, vreau să subliniez că vizita domnului președinte Jean-Claude Mignon are loc în momentul în care se împlinesc 20 de ani de la aderarea României la Consiliul Europei.
Aderarea la Consiliul Europei a fost un moment definitoriu pentru opțiunea europeană a țării noastre și a deschis, practic, drumul către integrarea europeană și euroatlantică.
Excelența Sa a donat Parlamentului României, astăzi, primul discurs pe care l-a ținut în 1993, atunci când România a aderat la Consiliul Europei, și vreau să-i mulțumesc pe această cale.
Activitatea din cadrul Consiliului Europei a favorizat conectarea României la procesele politice europene, iar, în prezent, relațiile cu organismele Consiliului contribuie la modernizarea și eficientizarea instituțiilor politice românești.
În toată această perioadă, domnul președinte Mignon a fost unul dintre susținătorii marcanți ai României și ai eforturilor noastre de integrare în Comunitatea Europeană.
Domnia Sa are o lungă carieră politică și o bogată experiență, începută în plan local, continuată la nivel național, în calitatea Domniei Sale de deputat al Adunării Naționale Franceze, și adusă până la nivel european, din momentul în care a devenit membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Înainte de a fi ales președinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Excelența Sa domnul Mignon a deținut funcții de răspundere, de la cea de primar la cea de membru al numeroaselor comisii din Adunarea Națională Franceză: Afaceri Europene, Comerț, Afaceri Externe, Cultură și apoi de membru și președinte al mai multor comisii ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei: Relații Publice și Parlament, Regulament, Imunități și Probleme Constituționale și Instituționale, Afaceri Politice și Relații Externe, apoi, cea de vicepreședinte al Grupului Partidului Popular European.
Iată, în câteva cuvinte, o carieră politică prestigioasă și o experiență demnă de invidiat.
Veți fi de acord cu mine și cu distinsul meu coleg, domnul vicepreședinte al Senatului României, că este un adevărat privilegiu să-l ascultăm pe domnul președinte Mignon, exponent al unor valori pe care ne-am angajat să le promovăm fără abatere și care stau la baza oricărei societăți democratice.
Domnule președinte,
Membrii Camerei Deputaților și Senatului s-au reunit astăzi pentru a aduce un omagiu acestor valori, ascultându-vă pe dumneavoastră.
Valeriu Ștefan Zgonea · 25 februarie 2013 · monitorul.ai
În același timp, ne-am simți onorați dacă, așa cum v-ați exprimat intenția cu prilejul vizitei anterioare, ați evoca în alocuțiunea dumneavoastră rolul pe care îl aveți în vedere pentru România în familia țărilor europene.
În continuarea alocuțiunii, cu permisiunea dumneavoastră, liderii grupurilor politice parlamentare ar dori să profite de această vastă experiență politică pe care o aveți pentru a vă adresa câteva întrebări pe teme de interes pentru România, dar și pentru Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Domnule președinte, aveți cuvântul. Monsieur le Président!
**Domnul Jean-Claude Mignon** _– președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei_ **:**
## Domnule prim-ministru,
Doamnelor și domnilor miniștri, Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Permiteți-mi să mulțumesc președintelui dumneavoastră, Zgonea, care-mi oferă această ocazie istorică, pentru dumneavoastră și pentru mine, să mă exprim în fața dumneavoastră astăzi.
Mulțumesc mult, domnule președinte.
Mulțumesc de a fi respectat acest angajament pe care l-am luat când ne-am întâlnit aici în luna iulie. Ne-am gândit că ar fi oportun ca președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să se poată exprima în fața Parlamentului României.
Aș dori, de asemenea, să-i mulțumesc domnului Stroe, care este președintele Delegației parlamentare române de la Strasbourg, pentru calitatea primirii pe care mi-a rezervat-o ieri seară.
Am acceptat cu emoție să vin până aici, deși nu este pentru prima dată.
Este adevărat că sunt un obișnuit al României și revin întotdeauna cu plăcere. Nu mai știu de câte ori am venit în România. Este, poate, a 15-a oară, dar întotdeauna vin cu plăcere.
Evident, n-o să rămân aici, deși sunt bine primit aici, pentru că aveți simțul ospitalității într-o țară extraordinară.
Este o imensă onoare de a mă exprima, astăzi, în fața dumneavoastră, doamnelor și domnilor parlamentari, chiar aici, în acest loc care-i reunește pe cei care au reunit încrederea cetățenilor pentru a-i reprezenta aici unde se discută legile, aici unde se face politica, aici unde se hotărăște viitorul României, și pentru un parlamentar a se regăsi într-o incintă parlamentară este un mare moment.
Personal, vizita pe care o fac în România se înscrie pe linia unor relații dintre România și Franța.
Ne leagă tradiții comune, ne leagă Brâncuși, vizita generalului Charles de Gaulle în 1968.
Aș vrea să vă spun, de asemenea, că sunt foarte fericit să știu că vizita oficială pe care o faceți în țara mea s-a petrecut
foarte bine, într-un climat pe care l-ați descris azi-dimineață de prietenie, de convivialitate.
Suntem conștienți că România și Franța sunt două mari țări prietene și putem face mult pentru destinele țărilor respective și pentru construcția europeană. În calitatea mea, nu pot decât să salut evoluțiile pozitive pe care le constatăm aici, în România.
Pe plan politic, sunt satisfăcut că, după criza din vara trecută, responsabilii politici români au renunțat la metodele radicale, pentru că suntem între prieteni, dar nu vă voi ascunde că climatul de confruntare mă neliniștise mult, pentru că am venit aici cu Comitetul președinților Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și constat cu plăcere o coabitare.
Într-una dintre reuniuni, unul dintre participanți m-a felicitat pentru modul în care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a știut să trateze această problemă.
Nu sunt aici pentru a da lecții, oricine ar fi, dar avem o anume experiență, un know-how, o misiune care ne-a fost încredințată de parlamentele celor 47 de țări membre.
Trebuie să dăm socoteală celor 800 de milioane de europeni pe care-i reprezentăm și singurul scop al acestei deplasări, pe care am făcut-o în iulie anul trecut, era să încerc să înțeleg și să vă sfătuiesc, să vă aduc la o soluție, care să fie o soluție nobilă. Și este cea pe care ați ales-o.
Ați dat dovadă de maturitate democratică, de care nu m-am îndoit niciodată.
Ați trecut de la un regim totalitar la o practică democratică. Democrația nu constă numai în aplicarea unor texte, este, înainte de toate, o practică și o stare de spirit.
Azi-dimineață, în timpul mesei, unul dintre dumneavoastră mi-a spus că pentru România era un exercițiu mai greu decât pentru alte state care cunoscuseră regimurile în care trăiați înainte de 1989, și cred. Acesta este mesajul pe care am încercat să-l transmit colegilor mei și este mesajul pe care am încercat să-l transmit în septembrie 1993, când am fost unul dintre partizani și avocați pentru ca să vă accepte Consiliul Europei în rândurile sale.
Nicio Constituție, oricât de perfectă ar fi, nu garantează o funcționare într-adevăr democratică, care presupune respectul celuilalt și toleranța.
Sunt reprezentantul unei țări care a schimbat deseori Constituția, care a modificat-o. Constituția generalului de Gaulle a fost modificată de mai multe ori în ultimii 15–20 de ani.
Este normal ca o țară ca România să procedeze la această toaletare, la această adaptare a propriei sale Constituții.
Politica nu poate fi continuarea războiului. Democrația presupune ca majoritatea să accepte să nu abuzeze de puterile sale, chiar când textele legii o permit.
Nu trebuie să recurgem masiv la ordonanțe de urgență și o polarizare excesivă este, de asemenea, periculoasă.
Salut angajamentul prim-ministrului dumneavoastră de a lucra în colaborare cu Comisia de la Veneția privind recomandările adresate autorităților române în avizul dat în luna decembrie 2012.
Am vorbit despre coabitare. Aveți în fața dumneavoastră un parlamentar care știe ce înseamnă coabitarea.
Am fost în Parlamentul francez, pe rând, în opoziție, apoi în majoritate și, din nou, în opoziție.
Acum sunt în opoziție, de exemplu, dar aceasta face parte din dezbaterea democratică. Deci sunt parlamentar din 1988 și de aceea trebuie să respect democrația.
Am avut ocazia să procedez la păreri lipsite de orice spirit partizan, să garantez independența justiției și să suprim orice
tentativă de intimidare la adresa magistraților, cum se subliniază în raportul Comisiei Europene.
Aceasta presupune să ne abținem de la orice discreditare a hotărârilor. Este fundamental să continuăm eforturile în care v-ați angajat pentru a lupta împotriva corupției.
În fruntea DNA trebuie numită o persoană incontestabilă și necontestată.
Este vorba despre faptul că orice persoană care este condamnată pentru corupție trebuie să renunțe imediat la mandat. Imunitatea parlamentară trebuie să permită însă exercitarea mandatului fără niciun fel de presiuni.
Așa este, dar este vorba despre credibilitatea actorilor politici în democrație.
Aș mai adăuga că existența unei prese libere, independente este o condiție a democrației. Reglementarea ei trebuie să fie exercitată de către un organ absolut independent.
Vreau să salut efortul României la stabilitatea în regiune și notez în mod deosebit faptul că a confirmat, fără niciun echivoc, că nu are absolut niciun fel de pretenții cu privire la Moldova și a liniștit astfel anumite temeri care erau un obstacol în calea rezolvării conflictului cu regiunea separatistă din Transnistria.
De altfel, România a recunoscut încă din 1991 independența Moldovei și contăm pe sprijinul dumneavoastră pentru a încuraja stabilitatea politică în această țară care ne este foarte dragă.
Am evocat această chestiune de mai multe ori în această dimineață și voi răspunde cu toată plăcerea la orice întrebare care mi se va pune în legătură cu aceasta.
S-a discutat problema minorităților naționale, care a fost rezolvată la dumneavoastră într-un mod exemplar, deși mai există anumite chestiuni de rezolvat. Această idee se află și acum în centrul preocupării Consiliului Europei și reprezintă o chestiune esențială în această parte a lumii cu o istorie atât de frământată și de complicată.
Este o chestiune fundamentală, care ne atinge pe toți. Există o importantă minoritate ungară, știu acest lucru. Îi salut pe cei 8% din populația totală a țării dumneavoastră. Știm că există un sistem de reprezentare a minorităților în Parlamentul dumneavoastră prin care toate minoritățile au dreptul de a se exprima în Parlament.
Între Franța și România cooperarea pe chestiunea foarte dificilă a romilor și cooperarea cu Consiliul Europei fac progrese.
Din păcate, există anumite complicații. Dumneavoastră le cunoașteți, dar nu pot decât să salut acțiunea secretarului general al Consiliului Europei, care a dorit să ia inițiativa, în numele Consiliului Europei, în strânsă legătură cu ceea ce face Uniunea Europeană.
Apreciez, de asemenea, evoluțiile pozitive din țara dumneavoastră în legătură cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o instituție-cheie în instituțiile europene.
Știu că România va rezolva prin dialog, împreună cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, chestiunea proprietăților naționalizate, care continuă să se mai afle la originea unor conflicte.
Știu că lucrați la Statutul parlamentarilor, iar Adunarea noastră a lucrat pe același subiect și mai ales pe declararea anumitor conflicte de interese.
Am confirmat acest lucru și am confirmat, de asemenea, disponibilitatea Adunării noastre de a coopera cu dumneavoastră în legătură cu elaborarea unor amendamente pentru a împrăștia orice dubii care ar putea să existe în legătură cu sancționarea incompatibilității.
Aș dori să profit de onoarea care mi s-a făcut de a mă putea exprima în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta activitatea mea din primul meu an de activitate la președinție.
Consiliul Europei este reprezentat de parlamentele naționale, deci este legitim și chiar indispensabil, aș spune, obligatoriu ca eu să dau seama în fața acestora de ceea ce am făcut și în calitatea mea personală de președinte din anul 2012.
Am avut trei priorități: în primul rând, să pun la punct, împreună cu Uniunea Europeană, o relație de cooperare bazată pe încredere și complementaritate, punând capăt unei concurențe sterile.
Am anunțat, de asemenea, că-mi voi aduce contribuția la rezolvarea conflictelor „înghețate” și am anunțat, de asemenea, că voi face în așa fel încât Adunarea noastră să fie mai vizibilă și mai participativă.
În legătură cu Uniunea Europeană, să știți că l-am întâlnit, de mai multe ori, pe președintele Parlamentului European, Martin Schulz, precum și pe președinții grupurilor politice, pe președinții comisiilor direct interesate de activitatea noastră.
Președintele Martin Schulz trebuia să vină să se exprime în fața Adunării noastre în iunie anul viitor și m-am apropiat, de asemenea, de Comisia Europeană, în special de Štefan Füle, care răspunde și de extindere și de Politica de Vecinătate.
Comisarul Füle s-a exprimat în fața Adunării noastre, în ianuarie anul acesta, și am convenit să ne întâlnim din două în două luni, alternativ la Strasbourg și la Bruxelles.
Dorim să ne concentrăm pe subiectele de interes comun pentru mai multe țări, care se referă la Politica de Vecinătate.
Prioritatea noastră absolută trebuie să fie să ne atingem obiectivele pe care ni le-am propus, respectiv să avem un continent european unificat, care să împărtășească aceleași valori ale democrației, statului de drept și, firește, ale drepturilor omului.
Chiar dacă nu am ascuns niciodată faptul că regret că Uniunea Europeană a creat o agenție cu o reprezentanță specială pentru drepturile omului și nu face apel la instituția noastră, iau act de această realitate și am întreprins demersurile necesare pentru a lucra cu toate aceste instituții.
La sfârșitul anului 2012 am profitat de ocazia de a mă întâlni, și a fost o întâlnire cu foarte bune relații, m-am întâlnit cu domnul Stavros Lambrinidis. Sper în continuare că vom avea o colaborare fructuoasă.
Țin să salut aici calitățile domnului Lambrinidis, care dorește foarte mult să lucreze cu comisarul nostru european pentru drepturile omului.
A doua prioritate a fost să contribui la rezolvarea așanumitelor conflicte „înghețate” și voi începe cu Transnistria.
Am fost de două ori în Moldova și în această regiune. De două ori, obiectivul meu a fost să angajez un dialog la Paris sau la Strasbourg între reprezentanții Parlamentului Republicii Moldova și reprezentanții Sovietului Suprem din Transnistria.
Mulțumesc pentru sprijinul pe care l-am primit tot timpul din partea Parlamentului Moldovei.
Am intenția să discut despre această problemă și cu Ucraina, și, firește, și cu Rusia.
În ceea ce privește Nagorno-Karabakh, mă străduiesc să am un dialog cu Azerbaidjanul și Armenia, cele două țări interesate, căci amândouă vor deține președinția Consiliului de Miniștri al Europei.
Nu pot decât să le invit să urmeze exemplul Germaniei și Franței, care, deși au avut multe războaie, de multe ori, s-au împăcat, iar în anul acesta, în 2013, este aniversarea Tratatului de la Élysée, care simbolizează această reconciliere.
În ceea ce privește conflictul din Nagorno-Karabakh, ceea ce vreau să vă spun este că reprezintă o șansă pentru Azerbaidjan și o șansă pentru Armenia, este o șansă pentru Consiliul Europei, pentru că cele două țări vor prezida Comitetul nostru de Miniștri.
Este o șansă pe care trebuie să o sesizeze, o șansă care nu va mai reveni decât peste câțiva ani. Este un moment istoric, este pentru prima oară în istoria sa când Consiliul Europei va fi prezidat de Azerbaidjan și Armenia. Pentru prima dată în istoria lor aceste țări vor prezida acest organism creat pentru a favoriza pacea pe întregul continent.
Președinția lor trebuie să fie exemplară. Cele două țări trebuie să profite de această ocazie pentru a ne dovedi și nouă hotărârea lor, hotărârea de a găsi, în sfârșit, o soluție pentru problema din Nagorno-Karabakh.
Dincolo de aceste conflicte specifice, aș dori să proclam ura împotriva războiului și preocuparea pentru persoanele strămutate.
Vrem să spunem să nu se mai întâmple niciodată așa ceva, dacă vrem să rămânem fideli vocației noastre, dacă vrem să rămânem credincioși celor care au avut această idee fundamentală și extraordinară, în 1949, de a crea Consiliul Europei.
Este datoria noastră să facem tot ce putem pentru ca acest lucru să nu se mai repete și să punem capăt pentru totdeauna conflictelor, „înghețate” sau nu, care grevează asupra continentului nostru.
De aceea, mă bucură foarte mult inițiativa recentă a Adunării Generale și a Consiliului Europei de facilitare a cooperării cu Kosovo.
Așadar dorim o organizare mai bună și o cooperare mai bună între Adunarea Parlamentară și Kosovo, rămânând, firește, absolut neutri în chestiunea statutului și față de reprezentanții Serbiei.
Din cauza crizei economice, asistăm la o creștere a intoleranței, a xenofobiei, căutarea unui țap ispășitor pe continentul nostru.
Există tentația de a reveni la naționalism. Sunt convins, cât se poate de sincer, că nu trebuie să facem din Europa decât o Europă solidară și mândră de valorile sale, deschisă spre vecinii săi.
Și pentru a ilustra acest lucru, la începutul lunii ianuarie, am vizitat taberele de refugiați din Grecia. Dincolo de oroarea pe care am simțit-o văzând aceste femei și acești copii ținuți în condiții umile și umilitoare, am simțit aproape fizic nevoia de a avea o Europă mai solidară.
Grecia, în pofida unei bunăvoințe reale, nu reușește să facă față tuturor refugiaților și migranților din diverse țări.
Este o problemă cu care se confruntă și alte țări: Malta, Italia, Bulgaria, precum și Turcia.
Aceasta este geografia care îi aruncă pe toți acești „nenorociți” în alte țări. De aceea, trebuie să împărțim această povară între toți membrii continentului european. Nu putem decât să ne felicităm în legătură cu dezbaterile de urgență pe care le-am avut la Strasbourg în legătură cu acest subiect.
Adunarea Parlamentară a votat o rezoluție și o recomandare, care au fost transmise Comitetului Miniștrilor, pentru ca miniștrii și guvernele celor 47 de țări să ia cunoștință de acest lucru. Personal, am calificat acest eveniment drept o catastrofă umanitară.
Aș dori să avem o adunare parlamentară mai participativă și mai vizibilă în cadrul Consiliului Europei. Pentru ca acțiunile noastre să devină mai eficace și mai vizibile în aceste perspective, m-am dus, de exemplu, în Tunisia,
împreună cu președintele Comitetului Miniștrilor, cu ministrul de externe și cu președintele Comisiei de la Veneția.
Am fost și în Grecia cu subcomisia ad-hoc care anchetează situația migranților. M-am străduit să ameliorez – și, cred, cu succes – relațiile cu Comitetul nostru de Miniștri. Încercăm să fim o casă a democrației, iar puținul pe care putem să-l facem să-l punem în practică.
Tocmai de aceea am încercat să-i asociez mai bine pe membrii adunării noastre tuturor problemelor Comitetului prezidențial și am decis, de asemenea, să organizez o întâlnire cu președinții delegațiilor naționale, să asigur legătura cu parlamentele naționale, care este fundamentală pentru organizația noastră.
În concluzie, doresc să vă mulțumesc încă o dată pentru invitația pe care mi-ați adresat-o și pentru mulțumirile pe care mi le-ați adresat.
A fost o adevărată fericire pentru mine să pot să iau cuvântul în fața dumneavoastră, în fața parlamentarilor acestei mari țări care este România și care este chemată să-și asume încă și mai multe responsabilități în construcția europeană de mâine, în fața parlamentarilor acestei țări mari care are o istorie foarte zbuciumată. Respect cultura dumneavoastră.
Vă rog să-mi permiteți să vă spun, în concluzie, că am fost deosebit de emoționat de curând, când am auzit imnul dumneavoastră național, și m-am înclinat în fața drapelului României, care este un drapel pe care îl respect profund, un popor pe care îl respect profund, iar reprezentanții poporului care sunt aici se bucură, de asemenea, de respectul meu.
Trăiască România! Trăiască Europa!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.