Liviu Câmpanu

Stimați colegi,

Domnule președinte,

De acum am să stau aproape de microfon, pentru a recupera din timp.

Așa cum bine știți, anunțam săptămâna trecută înființarea celor două Grupuri parlamentare independente ale Senatului și Camerei Deputaților. Acest lucru a determinat o serie de reacții de negare din partea unor membri ai Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din cadrul Senatului și a unor membri ai Comisiei juridice, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților și, bineînțeles, reacții din partea mass-media, care ne-a catalogat când „trădători”, când „dezertori”.

De-a lungul istoriei recente a Parlamentului României, au existat numeroase dispute generate de recunoașterea sau nu a unor grupuri independente.

O interpretare juridică corectă a Regulamentului Senatului și respectarea prevederilor constituționale permit înființarea și recunoașterea legalității funcționării acestor grupuri, cu atât mai mult cu cât Parlamentul este constituit din parlamentari aleși uninominal.

Chiar și Curtea Constituțională, într-o decizie din anul 1994, când parlamentarii erau aleși pe liste de partid, spunea: „Prin vot se aleg nu partide, ci parlamentari, partidele având numai rolul de mediatori între corpul electoral și Parlament”. Aceeași Curte Constituțională spune în motivație că „schimbarea orientărilor politice este un proces inevitabil care, dacă nu se reflectă și în compunerea grupurilor parlamentare, ar putea conduce la o necorelare între reprezentativitatea opțiunilor politice din Parlament și din societate”.

Cât privește însă acele reacții ale mass-media, care ne cataloghează drept „trădători” sau „dezertori”, vreau doar să precizez prevederile art. 69 din Constituția României, care arată că, în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului, nu al partidului care a mijlocit alegerea, mandatul fiind reprezentativ, și nu imperativ.

Demnitatea și asumarea responsabilității deschis, transparent nu înseamnă în niciun caz dezertare sau trădare.

În ceea ce mă privește, eu am demisionat din PNL pentru că nu îmi puteam minți alegătorii. Eram în data de 1 septembrie, la începutul campaniei pentru alegerile prezidențiale, și nu le puteam spune oamenilor că domnul Crin Antonescu va fi un bun președinte al României, în condițiile în care acesta a demonstrat că nu poate fi nici măcar un bun președinte de partid.

Mi-am asumat, alegându-mi calitatea de independent, responsabilitatea de a respecta doar interesele alegătorilor mei, interesul național. Nu ne-am înființat ca grup pentru a obține privilegii, nu vrem funcții în comisii, nu vrem mașini, și nici personal de specialitate propriu. Avem un vot pe care-l punem doar în slujba celor care ne-au trimis în Parlament.

Apropo de vot, în ambele Grupuri parlamentare independente există și oameni de dreapta, și oameni de stânga, există radicali și moderați, dar fiecare parlamentar independent are libera opțiune de a sprijini pe oricare dintre candidații la președinție.