Cristian Rădulescu

## Stimați colegi,

## Domnule președinte,

Și de această dată, grupul nostru, al Partidului Democrat Liberal, a votat împotrivă. Este vorba despre încă o inovație, aparent. O să explice inițiatorul amendamentului de la art. 18,

domnul Nicolicea. Este vorba despre o punere în acord strictă cu principiile din Constituție referitoare la caracterul prezumat licit al averii, după care, însă, urmează o interpretare cu totul și cu totul mecanică și, de fapt, restrictivă și obstructivă, pe care dânsul o introduce în această lege, prin acest amendament.

Celelalte chestiuni care erau în varianta inițială a legii erau, haideți să zicem, de ordine și tehnică legislativă, erau acceptabile, dar dânsul folosește, ca de obicei, acest vehicul pentru a introduce, de fapt, încă o modalitate prin care procedura referitoare la cercetarea corupției – în cazul tuturor, dar mai ales, știm noi, în cazul demnitarilor – procedura aceasta este întârziată.

Dacă urmăriți cu atenție textul respectiv, observați că se pune carul înaintea boilor. După ce o instanță de apel dă o hotărâre definitivă, trimite hotărârea aceasta la trei instituții, printre care și la Parchet, și Parchetul începe să investigheze caracterul penal, contravenția sau ce s-a întâmplat, fapta penală respectivă, după ce o instanță de apel s-a pronunțat definitiv, lucru care nu este acceptabil.

Textul care era inițial în legea pentru cercetarea averilor demnitarilor funcționează de 12 ani. Până acum nu s-a gândit nimeni că nu ar fi suficient, n-ar fi satisfăcător, dar pesemne anumite dezvoltări ale unor proceduri de investigare și proceduri chiar penale din ultima perioadă determină unii colegi să introducă astfel de găselnițe în textul legii, ca să obstrucționeze totuși desfășurarea actului de justiție.

Vă mulțumesc.