Marian Neacșu

Stimați colegi,

O celebră butadă spune că și „drumul spre iad este pavat cu intenții bune”. Colegii noștri, în repetate rânduri, au amintit de la acest microfon că regruparea sau centralizarea principalelor resurse naționale, financiare, la un singur minister nu este un lucru bun, și încă o dovadă este acest proiect normativ pe care-l avem în față.

Programul prioritar privind construirea așezămintelor culturale în zonele rurale care nu beneficiau de astfel de locații a avut ca bază normativă acea ordonanță din 2006. Prima sesiune de depunere de proiecte, din câte îmi aduc aminte, a avut loc în toamna anului 2007 și, deși nu știu ce s-a întâmplat la nivel național, pot să vă spun că în județul de unde vin au fost semnate într-o primă fază patru astfel de proiecte, în luna decembrie 2007.

Vreau să vă informez că, până la această dată, ziua de grație 15 septembrie 2011, niciunul dintre aceste obiective nu a fost finanțat, niciuna dintre aceste lucrări.

Evident că, în măsura în care nu s-au făcut lucrurile la vreme, acum trebuie să încercăm să impunem, prin ce posibilități normative avem, o prelungire de termen. Dar este un program care a fost, de la bun început, sortit eșecului, pentru că nu a avut o coordonare corespunzătoare și probabil că acei bani care, într-o primă fază, au fost gestionați de Ministerul Culturii, în mod evident au căpătat o cu totul altă destinație.

Acum, să venim să punem la dispoziția Ministerului Dezvoltării Regionale care, iarăși, gestionează în afară de acest program național prioritar o mulțime – și, dacă am putea să enumerăm, nu ne ajung degetele unei singure mâini – de programe prioritare naționale, dintre care, până în momentul acesta, din niciunul, sau mai din niciunul nu s-a întâmplat absolut nimic sau nu s-a făcut mai nimic, considerăm că este un lucru inutil.

Da, suntem de acord și sunt de acord cu cele precizate de antevorbitorul meu, este nevoie de așezăminte culturale la sate, dar așezăminte culturale în care se desfășoară activități culturale, nu nunți, cumetrii și botezuri, nu spații în care să manelizăm și să bagatelizăm actul cultural. Este nevoie de cultură la sate, dar este nevoie de cultură adevărată, de cultură pe care să o facă cetățenii responsabili și serioși de acolo, iar aceste așezăminte culturale, care nu au fost construite în primii patru ani de zile de aplicare a acestui program prioritar, credeți-mă că nici în următorii patru, așa cum se cere, nu vor fi construite.

Acesta este motivul pentru care grupul nostru, care, așa cum am spus, realizează nevoia, necesitatea de așezăminte culturale la sate, nu va vota această ordonanță care este superfluă și ineficientă.