Lucian Augustin Bolcaș

## Stimați colegi,

O să profit de faptul că dezbatem două proceduri asemănătoare pentru a încerca să fac o punte între ele, ceea ce mă scutește de o serie întreagă de proceduri introductive.

Ne aflăm într-o situație care aparent este similară cu cea dezbătută anterior. Există foarte multe puncte similare aici, care spun eu că trebuie să le analizăm cu toată seriozitatea. Poate unele dintre ele capătă o altă relevanță. Vorbeam în cazul domnului deputat Miron Mitrea despre totala neconstituționalitate a sesizării făcute de procurorul-șef al DNA, în loc să fie făcută direct de doamna procuror general. Acoperirea printr-o adresă expresă a fost un act, dacă vreți, de îngăduință interpretativă a membrilor comisiei în acel caz.

În acest caz, însă, lucrurile stau altfel, și nu spun asta pentru că vreau să ne oprim la un fine de neprimire, constând în neconstituționalitatea sesizării Camerei Deputaților, ci vreau s-o interpretez ca un act de mare relevanță în acest dosar, și anume adresa de răspuns pe care doamna procuror general a trimis-o în acest dosar nu are nimic de-a face cu un act de confirmare. Se referă la adresa anterioară, care avea un obiect determinat, domnul deputat Miron Mitrea, nu se referă deloc la acest caz, și, în aceste condiții, putem deduce efectiv că doamna procuror general nu s-a asociat acestui demers și că ne aflăm în prezența unei acțiuni personale a acestei Direcții Naționale Anticorupție.

Faptul devine semnificativ aici. De ce se face o asemenea sesizare neconstituțională? Pentru că DNA-ul a pornit pe o cale neconstituțională, ignorând caracterul Legii nr. 115 și sesizând cu obstinație numai Președinția, atunci când i s-a spus că trebuie să facă această sesizare, pentru că DNA-ul nu a vrut să trimită dosarele Parlamentului, fiind necesară intervenția Curții Constituționale, pentru că DNA-ul a demonstrat prin aceasta că dorește să-și promoveze cum vrea propria sa acțiune. Și dacă adăugăm împrejurarea mult discutată, chiar și în presă, dacă ne aflăm în prezența unei cauze penale sau a unei cauze civile, de ce nu a pornit o cauză civilă? Vreau să vă spun că DNA-ul, prin propriul său act de voință, a întrerupt cursul unei cauze civile, tocmai pentru a-și putea promova această acțiune penală.

Ultimul act al DNA-ului pe care-l adaug aici este recentul protest în legătură cu publicarea pe site-ul Camerei Deputaților a referatului ce a însoțit solicitarea adresată Camerei Deputaților. O vâlvă extraordinară. Se tulbură ancheta penală, sunt deconspirate mijloacele și tacticele de anchetă, se creează o situație favorabilă, se creează o situație nelegală, pentru că actele de urmărire penală sunt secrete și așa mai departe. Argumentele DNA-ului, care sunt false, domnilor și doamnelor colegi, sunt total false, pentru că niciodată, în niciun Cod de procedură penală, un referat care însoțește o corespondență adresată Parlamentului nu a fost, nu este și nu va fi un act de urmărire penală. Deci nu este secret, nu are un caracter, de regulă, confidențial, cum vorbea doamna președinte a CSM-ului în legătură cu actele de urmărire penală, ci poziția CSM-ului, de data aceasta, arătând că acest act nu este un act procedural și nu este secret, e corectă. Ce s-a deconspirat prin acest act și de ce a protestat DNA-ul? Că s-au făcut publice lucrările, de fapt, nu, sinteza, referatul, dintr-un dosar care a fost public, care a trecut pe la Înalta Curte de Casație și Justiție în două jurisdicții și care a trecut pe la Curtea Constituțională, și a fost public. Dar atunci adăugăm acest protest atitudinilor DNA-ului pentru a ne pune un mare semn de întrebare în legătură cu acest interes și cu obstinația de promovare a unei anume acțiuni.