Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 martie 2008
Informare · adoptat tacit
Dragoș Petre Dumitriu
Discurs
Stimați colegi,
Până la urmă nu a fost atât de greu. Cu excepția părții finale, a aberației politice cu privire la votarea președintelui consiliului județean, se poate spune că este o lege acceptabilă, o lege în urma căreia nu va mai conta atât de mult vorbăria, nu va mai conta atât de mult așa-zisa locomotivă din fruntea partidului, ci va conta munca noastră din Parlament, va conta abnegația noastră față de zona pe care o reprezentăm, chit că nu suntem de acolo, și, în fine, va conta foarte mult profesionalismul și onestitatea cu care ne va fi reprodusă și redată public această muncă, în sensul că, dacă noi am făcut acum această muncă, bună, rea, de acum încolo societatea civilă, presa, opinia publică vor trebui să judece mult mai bine acest act și această activitate pe care, până la urmă, ei ne-au împins să o facem, în sensul că apelez încă o dată la profesionalismul mass-media, în primul rând, pentru că ea transmite ceea ce se întâmplă aici, în Parlament, și ceea ce facem noi în teritoriu, să reflecte cu adevărat munca parlamentară, nu niște simple declarații pe care le vedem la televizor, dar nu se regăsesc nici în activitatea din Parlament, nici în teritoriu, și sunt multe cazuri din acestea.
În fine, vreau să subliniez, încă o dată, tenacitatea cu care acest partid mic, Partidul Conservator, a militat pentru o lege a uninominalului curată. A ieșit aproape ceva curat. Noi suntem mulțumiți. Am votat legea aproape integral, mai puțin cele câteva capitole referitoare la alegerea președintelui consiliului județean.
Suntem mulțumiți, ne vom face datoria până la capăt și credem că odată cu această lege nu va mai conta ideea de partid mic.
În final, aș vrea să vă aduc aminte că astăzi se împlinesc 31 de ani de la marele cutremur din 1977. S-ar putea să fie ceva legat de fatalitate, pentru că, după 1977, România și conducătorul său iubit de atunci a luat-o într-o direcție cu totul și cu totul greșită. De atunci, practic, Ceaușescu a înnebunit.
Sigur că pentru noi nu mai există acest pericol, din motive genetice. Dar, să fim foarte atenți, pentru că, dacă nu vom colabora toți, și politicieni, și societatea civilă, și presă, și mai ales cetățenii, vom risca și noi sau riscăm mai bine zis s-o luăm într-o direcție extrem de periculoasă, așa cum a luat-o România după precedentul eveniment major din 4 martie 1977.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.