Lucian Augustin Bolcaș

Stimați colegi,

Poate veți crede că este greu în acest... concordat pentru votul uninominal să aduc vocea unui partid care în mod constant și ferm s-a pronunțat și, mai ales, a argumentat împotriva votului uninominal.

Mă ajută formațiunea mea juridică. Anumite precepte juridice mi-au devenit și precepte de viață: _Error communis non facit ius!_ , și o eroare comună, chiar impusă, la nivelul acestui concordat, care se pare că este numai vocal, nu poate să ducă la adoptarea unei legi pe care, în primul rând, populația nu o dorește.

S-a pornit în toate aceste susțineri de la un mare neadevăr, pe care trebuie să îl punctăm. La recentul referendum privind votul uninominal, independent de forma acestuia, nu s-a prezentat nici măcar o treime din numărul populației active. Nu numai că nu au votat pentru, ci nu i-a interesat. Două treimi din populația României nu este

interesată de ceea ce Domniile Voastre și câteva ONG-uri zgomotoase, care la un mare miting au reușit să strângă mai puțin decât membrii consiliilor lor de conducere, agită de atâta vreme.

Se vorbește despre acest vot uninominal, pe care, repet, populația nu-l vrea și nu-l înțelege, ca fiind panaceul universal al primenirii clasei politice, cum spunea cu mult umor un coleg de-al meu, al reformării clasei politice. Evident, cariera sa de militar și-a pus amprenta asupra formulării.

Această idee este propagată de două categorii de oameni: unii sunt cei care trăiesc cu o iluzie; alții sunt cei care promovează deliberat o minciună. Argumentele pe care le-am folosit până acum, pentru a combate ideea votului uninominal, vă sunt cunoscute și, de aceea, n-o să-mi permit decât să le trec într-o sumară revistă.

În primul rând, metodologia votului uninominal, în orice formă a sa, este greu de perceput și de realizat de populație. De aceea, președintele României folosește sintagma „să votăm parlamentarii ca primarii” și regret că un distins coleg de-al nostru a reluat această sintagmă, cu ostentație, așa cum a reluat și ideea întoarcerii la popor.

Iertați-mă, dar am trăit și voi trăi cu credința că între un parlamentar și un primar există o deosebire care se poate și trebuie să se reflecte și în modul de alegere.

A percepe greu ceva, a nu participa la o dezbatere de referendum cu privire la votul uninominal înseamnă practic că populației i se dă ceva ce nu înțelege și nu-și dorește. Și probabil că asta se urmărește.

Vreau să subliniez, dacă ideea că populația� o treime ar reprezenta majoritatea dorinței românilor pentru votul uninominal este fundamentul tuturor acestor teorii, atunci trebuie să vă spun că o teorie construită pe un neadevăr este neadevărată până la sfârșit.

Am mai vorbit despre posibilitățile de dirijare a votului într-un anume sens: distincția între votul politic și votul popular, posibilitatea ca anumite partide, într-un joc electoral care ține de la modul de concepere a legii până la constituirea colegiilor uninominale, să poată să-și câștige mult mai multe mandate decât au dorit-o cei care au votat, poate și asta se urmărește.