Florica Cherecheș

## „Stop violenței!”

Una din patru femei este agresată fizic sau sexual pe parcursul vieții de partenerul său, iar numărul reclamațiilor pe această temă a crescut tot mai mult în ultimii ani. Și mai grav este faptul că aproximativ 75% dintre cazurile de violență domestică rămân neraportate. Acest fenomen a făcut recent mai multe victime, printre care și o femeie de 38 de ani din București, care a fost ucisă de soțul său la locul de muncă, deși acesta avea un ordin de restricție care nu-i permitea să se apropie la mai mult de 200 de metri de soția sa. Faptul că victima a raportat agresorul, iar cu toate acestea, cu ordinul de restricție primit, el a reușit fără nicio ezitare sau obstacol din partea autorităților să se deplaseze la locul de muncă al victimei și să o ucidă cu sânge rece, ridică mari semne de întrebare legate de capacitatea instituțiilor statului de a gestiona acest tip de infracțiuni.

Pe lângă aceste cazuri extreme, anual, mii de femei raportează autorităților abuzuri fizice, sexuale și psihice, însă procesul legislativ în aceste cazuri este unul greoi, lent și ineficient. Deși legea spune că un ordin de restricție trebuie eliberat în maximum 72 de ore, uneori acest proces poate dura până la 10 zile.

Pe lângă suferința fizică, victima este supusă unui chin psihic continuu, unei stări de anxietate, unei depresii și dezvoltării unui comportament evitant, submisiv. Unele victime ajung să creadă că își merită soarta, că sunt într-o oarecare măsură vinovate și merită acest tratament. Atunci când sunt prezenți și copiii, deznodământul este unul catastrofal. Copiii expuși des violenței domestice dezvoltă grave tulburări de comportament, exprimate prin violență la școală, rezultate școlare slabe și, conform statisticilor, o probabilitate ridicată de a repeta acest comportament abuziv în perioada adultă.

Există măsuri legislative care, odată adoptate, ar putea aduce mai multă siguranță victimelor abuzurilor domestice:

– brățara electronică, care semnalizează atunci când agresorul se apropie prea mult de victima sa, iar autoritățile pot interveni;

– creșterea numărului de agenți de poliție care să poată monitoriza cu atenție agresorii; – blocarea ridicării plângerii de victima abuzului, fără consultarea unui specialist, pentru a conștientiza pericolele la care este expusă înainte de a-și retrage plângerea;

– programe specifice de prevenție și conștientizare în școli și licee;

– pedepse mult mai aspre pentru agresiunea domestică;

– consiliere psihologică specifică obligatorie pentru agresor.

Doresc în final să fac un apel la societate, la noi toți, să fim mai atenți și mai responsabili față de cei din jurul nostru. Din păcate, un sondaj Eurobarometru arată că 55% dintre români consideră că actul sexual fără consimțământ este justificat în anumite situații. De asemenea, 3 din 10 români consideră că ținerea sub control a partenerei/partenerului, utilizând forme de abuz, nu ar trebui să fie cercetată de lege. Aceste date sunt îngrijorătoare și reflectă o atitudine întunecată a societății noastre. Sunt convinsă că împreună, prin campanii de informare cât mai eficiente, prin inițiative legislative adecvate, precum și printr-o implicare civică activă, putem reduce acest fenomen cu efecte extrem de grave asupra familiilor din țara noastră. Haideți să dăm noi, parlamentarii României, exemplu de implicare în această luptă împotriva violenței și să susținem cu toții modificările legislative care au potențialul de a reduce amploarea acestui fenomen și chiar de a salva vieți.