Corneliu Florin Buicu

„Strategia națională în caz de cutremur”

În ultima perioadă România s-a confruntat cu un număr impresionant de mici seisme care au trezit urâtele amintiri ale marilor cutremure din anii ʼ40 și ʼ77. Dezastrele produse în acei ani au fost unele de proporții, care au lăsat adânci răni fizice, spirituale și materiale. Acum însă cred că a venit momentul să concepem un plan la nivel național prin care am putea face față unor tragedii de o asemenea amploare.

Întotdeauna am susținut faptul că prevenției îi trebuie acordată o mai mare importanță. A preveni, în cazul de față, înseamnă a micșora panica, a te simți pregătit pentru neprevăzutul prevăzut. A preveni înseamnă a salva vieți. Această strategie națională trebuie să fie una complexă, realistă, bine calculată și studiată de către specialiști, pentru ca prin componentele sale să ofere un sprijin cât mai mare în caz de seisme. Printre acestea se pot număra metodele și echipamentele de intervenție și de descarcerare, oferirea de servicii medicale de urgență, furnizarea de apă și electricitate cel puțin în cadrul spitalelor, iluminarea stradală în cazul producerii unor seisme în timpul nopții, alimente și spații de refugiu dacă temperaturile exterioare sunt foarte scăzute. Senzația de neputință este îngrozitoare.

Cred că nu este prea târziu ca prin acțiuni hotărâte să reducem efectele unui posibil cutremur. Este esențial un sistem educațional de informare, prin care, în școli, licee, universități, dar și prin intermediul mass-media, să se facă cunoscut modul corect de reacție în caz de seism. Autoritățile trebuie să acorde o importanță majoră consolidării locuințelor înainte de asigurarea lor, pentru că în cazul unor daune majore nu știu în ce măsură firmele de asigurări nu vor da ele însele faliment.

Separat de strategia națională, consider că fiecare dintre noi își poate stabili propria strategie: stabilirea unui loc de întâlnire cu familia, atenție la lucrurile care pot cădea și te pot răni, de avut mereu la îndemână o sursă de lumină pe baterii, să știm de unde putem lua rapid câteva alimente și chiar, de ce nu, pregătirea unui mic rucsac cu necesități. Toți, în acele momente, care sper că nu vor veni niciodată, va trebui să dăm dovadă de altruism.

Dintre toate cele de mai sus totuși cele mai importante mi se par a fi comunicarea și intervenția medicală. Dacă totul se întâmplă pe o beznă aproape totală, nu știi unde ești, unde să te duci, ce te poate lovi oricând, iar comunicarea este esențială. Toate acestea, completate cu o modalitate de alertă în masă a populației, pot duce la o Românie pregătită în caz de seisme, atât din punctul de vedere al reacțiilor autorităților, cât și din punctul de vedere al reacțiilor cetățenilor. Cu siguranță că o asemenea strategie națională poate fi costisitoare și necesită multă muncă, dar beneficiile acesteia în cazul unui seism de proporții o fac cu adevărat necesară.