Cosmin Mihai Popescu

## „Strategie pentru zonele miniere!”

De mai bine de două decenii, problema rentabilității exploatărilor miniere de cărbune a reprezentat o miză mult prea mică sau o miză ignorată de guvernele care s-au succedat la conducerea României. Din nefericire, însă, această lipsă de reacție a autorităților nu a făcut decât să se repercuteze asupra managementului neperformant și acumulării din ce în ce mai mari de arierate pe această zonă, printr-un șomaj mare imposibil de resorbit sau printr-o stare generală a sănătății populației foarte precară.

Rapoartele succesive ale Comisiei Europene și ale Băncii Mondiale au atras constant atenția asupra lipsei de reformă structurală a ramurilor industriale din România, plasate în topul energointensivității din Europa și chiar din lume. În fața unei astfel de situații, România va trebui să reacționeze prompt și ferm pentru a investi masiv în reconfigurarea structurilor energetice naționale.

Nefericirea face ca această lipsă de viziune, perpetuată ani de-a rândul, să se răsfrângă tocmai asupra celor care lucrează în domeniul mineritului din România. Minerii sunt oameni pentru care nu s-au gândit sau găsit politici alternative, nici de ocupare, nici de formare profesională continuă și nici de reintegrare socioprofesională.

În perspectiva anului 2020, România trebuie să găsească strategii sustenabile de restructurare energetică a exploatărilor miniere, de consolidare a politicilor de integrare pe piața muncii a celor care trăiesc și muncesc în prezent în aceste zone.

Stimulentele pentru investiții străine sau autohtone în zonele miniere trebuie negociate cu Uniunea Europeană, în scopul realizării reale a coeziunii economice și sociale. Altor state li s-a permis această practică, iar România nu ar trebui să ezite să o folosească.

Locuri de muncă, servicii de educație, sănătate și protecție socială trebuie concepute de urgență și pentru aceste categorii socioprofesionale care produc pentru România cea mai importantă resursă energetică.