Camelia Khraibani

„Sub auspicii mai bune – început de an școlar 2013–2014”

Săptămâna aceasta am participat, așa cum cred că ați făcut și dumneavoastră, la deschiderea anului școlar la mai multe școli și licee din colegiul pe care îl reprezint. Opinia pe care mi-am făcut-o cu această ocazie este că avem un început de an școlar mai bine pregătit și mai promițător decât până acum.

Înainte de deschidere, ne-am întâlnit cu autoritățile responsabile de bunul mers al învățământului și pot să afirm că avem un ministru al educației tânăr, competent și harnic. Cunoaște bine punctele forte și pe cele slabe ale domeniului și se implică în a reforma și a rezolva problemele sale.

Din punctul de vedere al politicii generale privind învățământul, două mi se par a fi țintele de urmărit.

Una este cuprinderea tuturor copiilor și a tinerilor de vârstă școlară în sistem. După 1989, fenomenul analfabetismului și al abandonului școlar a început să crească îngrijorător. Domnul ministru al educației ne-a spus că România prezintă indicatori care nu ne fac cinste, mai ales în cuprinderea copiilor în grădinițe și în privința abandonului la trecerea dintr-un ciclu școlar la altul. Dar am înțeles că acest an s-a lucrat pe această problemă și că sunt create condițiile ca lucrurile să evolueze într-un sens pozitiv.

Cea de-a doua țintă este îmbunătățirea calității activității școlare, a învățării. Înainte de a dezvolta această idee, putem accepta într-o evaluare a costurilor cheltuieli/calitate că aceste cheltuieli ale noastre cu învățământul sunt modeste, atât cele din bugetul de stat, cât și cele din bugetele familiilor, și trebuie să recunoaștem că totuși la un cost mic avem o calitate a învățământului acceptabilă. În același timp, nu ne putem mulțumi cu atât în materie de educație.

La întâlnirile și din dezbaterile prilejuite de deschiderea acestui an școlar am receptat cu satisfacție determinarea pe care au arătat-o toți actorii principali ai sistemului – profesori, elevi, părinți, autorități locale, inspectorate, minister – în a acționa coordonat și cu seriozitate pentru a ridica nivelul calității învățării. Sunt premise optimiste, dar cu fundament real, dacă ne referim la faptul că s-a realizat o mai bună acoperire a normelor cu personal didactic calificat sau care a promovat un examen exigent de acces la o catedră, s-au realizat manuale noi sau îmbunătățite, atât pe hârtie, cât și manuale digitale, s-a modernizat curricula la o serie de clase, se va acorda o atenție prioritară evaluărilor din timpul anului, se lucrează mai atent la conștientizarea elevilor și a părinților privind necesitatea de a învăța sistematic și de a participa activ la activitatea școlară tot timpul anului.

În legătură cu acest obiectiv de ordin calitativ, eu aș sublinia problema transparenței privind calitatea și cunoașterea realității în mod onest din toate instituțiile de învățământ. Am în vedere aici faptul că în timpul anului, la clasă, elevii promovează anii de studii, primesc note mari, trec evaluările interne, dar la evaluările independente, speciale, și la examenele naționale constatăm că notele pe care le-au primit de la profesorii lor nu au acoperire în materia învățată. Atitudinea aceasta de a ne minți elevii, părinții, inspectorii, autoritățile administrative, ministerul, Uniunea Europeană, trebuie abandonată; cu cât mai urgent cu atât mai bine. Din discuțiile cu profesorii am reținut că există încă o goană după note mari la unii elevi și părinți, fără a fi dublată de tot atâta sârguință de a cunoaște materiile de învățat la un nivel superior.