Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Subiectul declarației politice: „Hărțuirea în Parlament” Hărțuirea, hărțuirea sexuală, violența psihologică, verbală, fizică și sexuală – femeile din România trebuie să le facă față zilnic.

Mărturisirile din recenta campanie # _MeToo_ nu fac decât să arate amploarea acestui fenomen, dincolo de statistici, să arate umilința, teama și rușinea pe care le simte o femeie agresată, dincolo de o faptă din Codul penal.

Nu contează nivelul de studii, profesia, localitatea de proveniență, fie ea din urban, fie din rural, vârsta, statutul marital sau culoarea părului. Zi de zi, femeile din România se lovesc de abuz, sub toate formele sale, nu doar acasă, ci și în școli și universități, la locul de muncă, pe stradă, în transportul în comun și în instituțiile publice.

Din păcate, nici în Parlamentul României, cea mai importantă instituție democratică, locul unde se scriu legile țării, femeile nu sunt ferite de astfel de comportamente și atitudini. Nu o dată am asistat la discursuri rostite la această tribună pe un ton agresiv, cu un limbaj injurios sau licențios, însoțite de gesturi obscene. Gradul ridicat de toleranță și permisivitatea manifestată față de acestea nu transmit un mesaj corect.

Ne întrebăm ce este de făcut pentru a preveni și a combate violența; așteptăm pentru vot în plen avizarea la Guvern a Legii nr. 217/2003, scriem alte inițiative legislative, dar adevărul este că Parlamentul, partidele și politica din România nu sunt exemple în ceea ce privește egalitatea de șanse.

80% dintre absolvenții facultăților de științe politice și administrative sunt femei. Proporția lor în formațiunile politice, în instituții – vorbim despre nivel ierarhic superior – este mult sub acest procent și nici nu se apropie de acel 50% echitabil. În Parlament, situația reprezentării pe criterii de gen clasează România pe ultimele locuri în UE, iar procentele scad, în loc să crească, de la un ciclu electoral la altul.

Nici nu este de mirare. Cine și-ar dori să asiste zilnic la scandaluri, limbaj agresiv, toată activitatea să-i fie judecată strict prin prisma relațiilor interpersonale, de familie sau pur și simplu a genului, să-i fie analizate poșetele și pantofii, în locul inițiativelor legislative?

Fac un apel pentru mai multă solidaritate feminină transpartinică, pentru a putea reprezenta cu adevărat și acei 52% dintre cetățenii români și drepturile lor. Fac un apel la respect și susținere, pentru a putea da un exemplu adecvat cu statutul de demnitar și a spori încrederea întregului electorat în dumneavoastră și în partidul din care proveniți.

Haideți să demonstrăm împreună că avem cu adevărat _#0ToleranțăPentruViolență_ , chiar și în Parlamentul României!