Eugen Tomac

Subiectul privind repartizarea locurilor bugetate pentru anul universitar 2018–2019 a avut puterea de a destabiliza profund sistemul educațional. Decizia de a schimba modalitatea de atribuire a locurilor a avut un impact foarte grav atât asupra universităților prestigioase din România, cât și asupra tinerei generații, de fapt, asupra unei întregi societăți, pe termen scurt, mediu și lung. Semnalul transmis de la nivelul cel mai înalt este unul total neinspirat și care a atras, pe bună dreptate, numeroase critici, proteste, revoltă, din partea mediului academic, și nu numai.

În urma deciziei Ministerului Educației Naționale de a tăia drastic peste o mie din locurile la admitere pentru toate programele – licență, masterat și doctorat –, universitățile cele mai afectate de această măsură sunt chiar cele mai performante, între care Universitatea din București, Universitatea „Babeș–Bolyai” din Cluj, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Școala Națională de Studii Politice și Administrative și Universitatea de Vest din Timișoara. Pe de altă parte, în contrast total cu această decizie referitoare la marile universități din România, aproape toate celelalte universități au primit mai multe locuri decât au avut în anii ce au trecut.

Se vorbește intens despre criterii politice în ceea ce privește modul în care această repartizare a fost făcută și asta pentru că motivele invocate de ministrul educației naționale nu sunt credibile, nu susțin argumentat și obiectiv haosul creat și nici nu aduc o soluție pentru îndreptarea acestei situații.

Susținerea domeniilor prioritare de dezvoltare a României trebuie, desigur, avută în vedere, însă în niciun caz acest lucru nu trebuie făcut prin sancționarea universităților cu rezultate performante. Pentru că, da, trebuie acționat și trebuie luate măsuri pe bază de performanță, iar criteriul meritocrației trebuie respectat și aplicat fără nicio abatere. Cu toate acestea, un singur exemplu – la ciclul masterat, în acest an, universitățile subperformante sunt câștigătoare. Ele primesc în medie cu 9% mai mult față de repartizarea anterioară, în timp ce universitățile peste media productivității științifice naționale au alocate, în medie, cu 3% mai puține locuri bugetate.

Pentru că, pesemne, nu ar fi fost suficient de gravă decizia luată la nivelul Ministerului Educației Naționale, liderul PSD, Liviu Dragnea, a simțit nevoia de a interveni și pe marginea acestui subiect, și nu oricum, ci pentru a încuraja și legitima hotărârea luată. Acesta a declarat public faptul că „a fost o informare bună, care ne-a lămurit pe toți. Este pentru prima dată când această repartizare a fost făcută fundamentat. Până acum nu a existat nicio fundamentare a modului în care s-au repartizat aceste locuri.”

Mă întreb: până unde poate merge PSD cu aceste practici abuzive, arbitrare, cu decizii luate în așa fel încât, aproape

fără excepție, defavorizați să fie cei cu rezultatele cele mai performante? Unde este respectul pentru meritocrație și performanță? De ce simte PSD nevoia aceasta atât de accentuată de a sufoca orice merge bine și orice face performanță?