Angel Tîlvăr

„Substanțele etnobotanice, o problemă mereu actuală...” Potrivit unei monitorizări făcute de Consiliul Europei, România ocupă un loc fruntaș în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de etnobotanice. Devansată doar de Marea Britanie, Germania și Olanda, România a ajuns în doar doi ani să ocupe locul patru în UE și să dețină o piață de 7% din substanțele etnobotanice, în condițiile în care în 2008 nici măcar nu figura în acest clasament.

Până când Guvernul s-a hotărât să ia o măsură în acest sens, numai în luna ianuarie 2010, 13 tineri din Vrancea au ajuns la spital. Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență potrivit căreia pe lista produselor etnobotanice interzise se află 27 de noi denumiri și nouă plante etnobotanice. Printre plantele interzise se regăsesc mai multe tipuri de salvie, planta care produce halucinații, specii de mitragină cu efecte similare cocainei, soiuri de ciuperci, sarea de baie și altele.

Fiind unul dintre cei care au susținut întotdeauna lupta împotriva consumului de droguri, indiferent de natura lor, am apreciat și chiar am susținut demersul Guvernului de a declara substanțele etnobotanice ilegale. Eu însumi am atras de nenumărate ori atenția asupra efectelor pe care aceste substanțe le au asupra organismului, asupra necesității politicilor de prevenire, demonstrând adesea că nu e suficientă doar interzicerea lor. Însă, după cum bine știm cu toții, interzicerea consumului de droguri, indiferent că sunt ele plante etnobotanice sau droguri grele, nu implică și dispariția consumului sau a comercializării. Este necesară o monitorizare atentă a apariției noilor tendințe, dar la fel de necesară este și conceperea și implementarea unor politici de prevenire ca modalitate de control a consumului de droguri.

Mai mult decât atât, într-o declarație politică din octombrie 2009, am dat exemplul țărilor vecine care au înțeles, în urma unor studii amănunțite, importanța conștientizării efectelor nocive pe care plantele halucinogene, ciupercile sau alți derivați le pot avea asupra organismului. Nu de puține ori am afirmat că Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie prezintă anual un raport privind situația drogurilor în Europa, iar în subcapitolul „Droguri noi și tendințe emergente” face referire la importanța monitorizării continue a tendințelor privind consumul de droguri în vederea depistării substanțelor noi și introducerea lor pe lista substanțelor interzise.

Într-o altă declarație politică din aprilie 2009 subliniam necesitatea monitorizării grupurilor vulnerabile, determinate în urma unor studii efectuate în Țara Galilor. Experiența altor țări europene ne arată că accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici și sociali, precum rata șomajului, absenteismul școlar, familii dezrădăcinate constituie direcții clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat în Țara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevărații consumatori de droguri sunt în proporție de 24% chiulangiii, 33% sunt cei care nu au o locuință și 39% sunt cei care au mai fost arestați în trecut.