Virgil Pop

„«Succesul” programului procriză al Guvernului Boc”

„Criza” este, cu siguranță, cuvântul cel mai des folosit din toamna anului 2008 până în prezent. A marcat traseul economic al țării în ultimul an și trei luni și a oferit, în tot acest timp, cele mai absurde pretexte pentru declinul economic constant al României și pentru incompetența crasă de care a dat dovadă Guvernul în materie de finanțe. Potrivit prognozelor guvernamentale, cuvântul „criză” ne va sta pe buze încă cel puțin doi ani. Proiecția economică până în 2013 a relevat faptul că, în anii următorii, volumul veniturilor la bugetul de stat nu va crește până la cota anticipată de guvernanți. Pe scurt, criza ne va afecta în continuare, în timp ce Guvernul va asista, cu vistieria goală, la degradarea continuă a finanțelor românești.

Aceste previziuni economice sumbre sunt emise într-o perioadă în care, rând pe rând, statele Uniunii Europene anunță ieșirea din criza financiară sau chiar creșteri economice. Astfel, dacă analizăm doar două exemple de implementare a unor programe anticriză eficiente, cum ar fi practicile fiscale ale Ungariei sau Bulgariei, vom ajunge la concluzia că România, deși a beneficiat de o poziție superioară, a bătut pasul pe loc, în lipsa unor politici financiare la fel de eficiente. Această realitate nesatisfăcătoare este rezultatul direct al lipsei de viziune economică a Guvernului Boc, care a implementat un program de măsuri fiscale mai degrabă procriză decât anticriză. Nu degeaba economistul-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru Europa de SudEst, Peter Sanfey, nota despre România că impactul programului guvernamental anticriză a avut un efect neglijabil asupra creșterii economice.

De ce a ajuns, însă, România, un exemplu de „așa nu” în manualele de macroeconomie?

Lipsa vitezei de reacție în fața dezastrului economic a fost un factor decisiv în adâncirea crizei, și asta pentru că, la finele anului 2008, în vreme ce Președintele României, foarte sigur pe sine, afirma la radioul public că România nu va fi afectată de criza financiară din SUA, autoritățile maghiare ceruseră deja un împrumut de la FMI, conștientizând situația financiară dificilă în care se află economia. În primăvara anului 2009, când România decidea să apeleze la împrumutul extern, Ungaria aplica deja un pachet de măsuri anticriză eficient. Nu sunt un susținător al împrumuturilor externe și nici nu cred că împrumutul la FMI trebuia să fie accesat mai devreme de către autorități. Remarc însă că celeritatea cu care autoritățile maghiare au reacționat în fața crizei a fost de mare ajutor în lupta cu dificultățile financiare, atribut care a lipsit cu desăvârșire din programul de acțiune a Guvernului român.

Măsurile fiscale anticriză luate de Guvern se înscriu mai mult în sfera diametral opusă, la capitolul măsuri de adâncire a crizei financiare. Mă refer aici la cunoscutele aberații fiscale ale Guvernului Boc, fie ele implementate sau doar propuse, care au dat măsura incompetenței viziunii financiare. Impozitul forfetar și disponibilizările masive de la aparatul de stat și alte măsuri de împovărare fiscală au avut ca rezultat o cifră de 760 de mii de șomeri români, ca să nu mai vorbim de alte măsuri absurde, cum ar fi impozitarea drepturilor de autor, interzicerea cumulului pensiei cu salariul de stat, impozitarea indemnizației persoanelor cu dizabilități, impozitarea tuturor pensiilor sau plafonarea alocațiilor. De cealaltă parte, Bulgaria a devenit țara cu cel mai mic nivel de impozitare din Uniunea Europeană, mizând pe politici de fiscalitate redusă, menite să sprijine mediul de afaceri. Spre exemplu, autoritățile de la Sofia au permis scăderea plafonului capitalului social de înființare a firmelor la doar un euro.