Alți doi pacienți, de 46 și 20 de ani, au ajuns în stare critică în urma tentativelor suicidare legate de vulnerabilitatea socială. Constatăm că numărul acestora e în creștere, iar programele de prevenție sunt ca și inexistente, precum și centrele de criză.
Considerăm prioritară înființarea acestor centre de criză, în special în regiunile cu risc suicidar crescut din cauza condițiilor economice precare. Rezultatele studiului pe care l-am efectuat în Iași, precum și harta suicidului constituie un argument suplimentar pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate publică.
Considerăm că fenomenul suicidar este strâns legat și de abuzul de substanțe și de aceea elaborăm în cadrul unui proiect european un model de guvernanță clinică în acest domeniu, pentru coordonarea politicilor de sănătate.
Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa, a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psihorelațională a unei comunități și un indicator prețios al acesteia. Prin implicațiile și complicațiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât și un eșec sociomedical.
Numărul mare de cazuri de suicid a atras atenția specialiștilor. Conform rapoartelor OMS, se sinucid aproximativ 2.000 de persoane/zi și un milion/an. Ultima raportare a OMS privind rata globală a suicidului în lume este de 25[0] /0000, pentru bărbați și 6[0] /0000 pentru femei.
În afara discrepanței dintre cele două sexe în ceea ce privește frecvența suicidului, se constată și o dinamică extrem de diferită a fenomenului pe parcursul a 50 de ani, între 1950 și 2000, perioadă în care se constată o creștere constantă și accentuată la bărbați și o evoluție extrem de lentă la femei.
La nivelul Europei, sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenționate și neintenționate, adică 21% din totalul acestora, și în același timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenționate, depășind cu mai mult de două ori rata heteroagresiunilor și cu mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.
Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă și în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente le neagă, din cauza sentimentului de rușine și vinovăție. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în același timp potențiali viitori sinucigași. De aceea, metodologia de prevenție a suicidului trebuie să includă și abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute.
Dacă punem în discuție situația statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989, la care s-a aliniat și țara noastră, constatăm că înrăutățirea condițiilor de viață a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai numeroaselor acte sinucigașe cu care se confruntă societatea.
Nesiguranța zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziția spre o economie care necesită o readaptare a individului și, nu în ultimul rând, disoluția autorității instituțiilor fundamentale ale statului sunt tot atâtea motive să-l împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinucigașe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în țara noastră fiind în creștere.
Frecvența cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, față de 1980, cu 20% (104). Între 1990 și 2004 rata a crescut iar cu 30% per total, cu diferențe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte ușoară scădere, pentru bărbați rata aproape că s-a dublat. De fapt creșterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 și 1995, după această perioadă și până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004, rata suicidului în România a fost de 12,5[0] /0000, cu o rată pentru bărbați de 21,5, iar pentru femei de 4.
Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului pe care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecințe fatale, și un număr și mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate rănile rezultate în urma actului suicidar să fie tratate.
La tineri, rata suicidului este în continuă creștere. De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.
Expunerea la acte suicidare în familie sau la persoane din anturaj contribuie în bună măsură la perceperea acestui act ca o manieră adecvată de reacție la apariția unei situații dificile, reprezentând una dintre cauzele de creștere a incidenței actelor autolitice la tineri. Cauzele cele mai frecvent incriminate la tineri ar fi depresia, consumul de droguri, tulburările de comportament, mai ales cele asociate cu agresivitate mare, disoluția familiei nucleare și disponibilitatea succesivă a armelor de foc.
Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune inițiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată intenția poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.
Pe un studiu pe care l-am efectuat constatăm că în România:
Profilul succint al persoanelor cu tentativă de suicid
1. Profil general (datele se raportează la volumul total de 656 cazuri)
Cel mai frecvent, pacienții care au realizat acte egolitice au fost bărbați cu vârsta între 25 și 34 de ani, din mediul urban, fără ocupație, care uneori sufereau de sindrom depresiv.
Aceștia se aflau de cele mai multe ori la prima tentativă, iar în caz de recidivă, cel mai frecvent aceasta era prima. Cel mai des metoda de egoliză folosită a fost intoxicația cu un medicament, realizat în intervalul orar 14.00–22.00, survenită în 20% din cazuri pe fondul de consum de alcool.
2. Profil bărbați (fără deținuți, datele se raportează la un volum de 231 cazuri)
Analiza exclusivă a eșantionului bărbaților cu tentativă de suicid, din care au fost excluși deținuții, arată că aceștia sunt de obicei din mediul rural, sunt fără ocupație, cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani și uneori suferă de sindrom depresiv.
Ei se află cel mai frecvent la primul episod, dar unu din zece este recidivist. Cel mai frecvent realizează tentativa în intervalul orar 14.00–22.00, producându-și o plagă, într-o treime din cazuri pe fondul consumului de alcool.
3. Profil bărbați deținuți (datele se raportează la un volum de 139 cazuri)
Analiza deținuților relevă că tentativa suicidară e realizată cel mai frecvent de subiecți de 25–34 de ani (mai mult de jumătate), aflați de cele mai multe ori la primul episod, care își produc plăgi ale membrelor în intervalul orar 14.00–22.00.
Dimensiune comportamentală
|Numărul de<br>episoade|Metodă folosită|Consum de<br>alcool|Intervalul orar|
|---|---|---|---|
|Un episod<br>(8,63%)|Plăgi în zona<br>membrelor<br>(69,06%)|–|14.00–22.00<br>(59,71%)|
4. Profil femei (datele se raportează la un volum de 286 cazuri)
Portretul femeii cu tentativă autolitică constă în vârstă cuprinsă între 18 și 34 de ani, din mediul urban, fără ocupație, uneori cu sindrom depresiv. Ea a realizat actul în intervalul orar 14.00–22.00, pe fondul consumului de alcool într-o cincime din cazuri, practicând cel mai ades intoxicația medicamentoasă.
3. Profil femei (datele se raportează la un volum de 36 cazuri) Dimensiune sociodemografică
|Vârsta|Mediul|
|---|---|
|45–54 ani (22,22%) &<br>55–64 ani (22,22%)|Urban (55,56%)|
## Dimensiune comportamentală
Metodă folosită intoxicațiile (66,66%)
În cazul sinucigașilor femei, acestea au avut de cele mai multe ori vârsta cuprinsă între 45 și 64 de ani, au provenit din mediul urban și au apelat cel mai frecvent la diverse forme de intoxicație.
Dacă vorbim de Iași, foarte sugestivă este imaginea județului împărțit cu o linie convențională de la nord la sud, la vest fiind marcate cu roz doar comunele care au depășit 3 tentative suicidare, la est fiind notate cu alb singurele 10 comune din această parte de județ fără tentative autolitice.
Privind harta se constată că și în jumătatea estică, cu excepția celor două comune din proximitatea Iașiului, despre care s-a discutat ceva, restul se găsesc la periferia județului. Se poate deci conchide că vecinătatea față de metropolă constituie factor de risc pentru creșterea tentativelor autolitice.
În altă ordine de idei, dacă suprapunem datele obținute pe harta zonei metropolitane Iași*, se observă că, practic, aici se concentrează 37,10% (n=95) din totalul actelor autolitice din mediul rural. Ținând cont că populația rurală a zonei este de 88.000, se realizează o rată de 107,95[0] /0000, aproape dublu față de media județului pentru mediul rural și mult peste media din mediul urban.
Se poate deci spune că, în ceea ce privește cazuistica noastră, rata cea mai mare nu este atinsă nici în mediul rural, nici în mediul urban, ci în comunele componente ale zonei metropolitane Iași.
*
## „Agresați de Rusalii”
Zeci de agresați necesită asistență de urgență în aceste zile de sărbătoare. Pe o statistică parțială, se constată că bărbații sunt victime ale agresiunilor de patru ori mai mult față de femei (80%), iar cei agresați din rural reprezintă aproape 2/3 din total. Mai bine de jumătate din agresați (60%) sunt fără ocupație și neasigurați, salariații sunt de trei ori mai puțini decât cei fără ocupație, iar cei din mediul universitar reprezintă doar o șesime. Un sfert din agresați au vârste sub 20 de ani, iar jumătate dintre cei agresați au până în 40 de ani. Intervalul prezentării la spital pentru aproape jumătate din cazuri a fost 14.00–22.00, iar 2/3 din cazuri ajung la spital între orele 14.00 și 6.00. Alcoolemiile pacienților au variat între 40 și 255 mg%.
Putem stabili un profil al pacientului agresat în zile de sărbătoare: bărbat din rural, în general până în 40 de ani, fără ocupație, ajuns la spital în urma unui conflict declanșat în o treime din cazuri pe fondul consumului de alcool în prima parte a zilei.
*
## „Scuter sau motocicletă?”
Accidentele de motocicletă și de scuter fac din ce în ce mai multe victime, peste 20 de pacienți necesitând asistență de urgență în ultima perioadă. 91% din acești pacienți sunt bărbați, dar doar o cincime din aceștia (21,74%) sunt din urban. Diferențele sunt explicate prin tipul de vehicul folosit și de cele două vârfuri de afectare în funcție de vârstă.
Cei care conduc motociclete au vârste cuprinse între 21 și 30 de ani (43,48%) și sunt reprezentați în proporție covârșitoare de bărbați din urban. Accidentele de scuter sunt preponderent la bărbații din rural cu vârste cuprinse între 41 și 50 de ani (26,09%).
Diferențele rezultă din tipul de utilizare a vehiculului: recreațional, pentru tinerii din urban, și ca mijloc de transport zilnic, pentru bărbații din rural. Aceste diferențe sunt reflectate și de orele de prezentare la spital: 6.00–14.00 pentru cei care conduc scutere (34,78%) și 14.00–22.00
* Zona metropolitană Iași a fost constituită la 8 aprilie 2004 și cuprinde, pe lângă municipiul Iași, și comunele Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Lețcani, Miroslava, Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomești, Ungheni, Valea Lupului și Victoria.
Suprafața totală este de 787,87 km[2] , din cei 5.476 km[2] ai județului, iar populația este de 402.786 de locuitori, din cei 825.100 ai județului.
pentru motocicliști (39,13%), dar aproape 26,09% sunt cazuri mixte cu prezentări între 22.00 și 6.00.
Și tipurile lezionale diferă: 39,13% sunt cu leziuni minimale (contuzii, escoriații) în cazul accidentelor de scuter sau asociază leziuni de chirurgie plastică (8,7%), în timp ce în cazul motocicliștilor vorbim de asocierea în o cincime din cazuri (21,74%) a leziunilor neurochirurgicale, în 17,39% de leziuni ale membrelor și în 4,35% de leziuni toracoabdominale.
Din enumerarea lezională se vede că pacienții plimbați între spitalele din Iași continuă să existe în absența unui spital de urgențe monobloc în clădirea din Copou, iar domnul Lăzărescu riscă în fiecare zi și în fiecare noapte să moară pe traseul arhicunoscut Spitalul de Urgențe – Neurochirurgie – Chirurgie toracică – Spiridon.
Profilul pacientului victimă a accidentului de scuter: bărbat din rural de 41–50 de ani, accidentat în primele ore ale dimineții în drum spre muncă, cu bilanț lezional redus rezolvat în UPU.
Profilul pacientului victimă a accidentului de motocicletă: bărbat din urban de 21–30 de ani, accidentat recreațional seara, cu bilanț lezional sever, asociind leziunile craniocerebrale-toracoabdominale și de membre ce necesită rezolvare într-un spital pe care Iașiul nu-l are și care este frecvent plimbat între 3–5 spitale.
*
## „Carnet etnobotanic în școlile din România”
Sunt trei ani de când tratez în Spitalul de Urgențe din Iași și în Parlamentul României problematica drogurilor de sinteză. Laxitatea legislativă a permis explozia acestui fenomen, iar letargia autorităților locale și centrale sugerează complicitatea la această crimă.
În România, în 2011, peste 30% din consumatorii de droguri de sinteză sunt reprezentați de elevi și studenți, dar semnalul de alarmă este reprezentat de faptul că aproape un sfert (23,8%) din consumatorii din această categorie sunt elevi.
Pe lângă activitatea legislativă prin care am dorit interzicerea comercializării acestor produse, precum și sancționarea cu douăzeci de ani de închisoare a celor ce comercializează aceste substanțe, am inițiat la nivel național campania „Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!” și, împreună cu profesorii, elevii și părinții, psihologii și medicii din întreaga țară, continuăm campania de informare și educare asupra riscurilor legate de consumul drogurilor de sinteză. Prin parteneriatul pe care-l promovăm cu EURAD, acest lucru a fost făcut deja în zeci de școli și licee din întreaga țară și vom continua această activitate în multe instituții de învățământ. Liceele „Emil Racoviță” și „Vasile Alecsandri”, precum și școlile „Petru Poni” sau „Vasile Lupu” din Iași sunt doar câteva dintre instituțiile de învățământ care s-au alăturat deja acestei campanii.
În această săptămână vom prezenta în școlile din Iași „Carnetul etnobotanic”, prin care informăm asupra riscurilor consumului drogurilor de sinteză realizat de voluntarii Centrului Integrat Regional de Tratamente, Intoxicații, Traume și Arsuri de la Spitalul de Urgențe.
Mulțumesc tuturor ieșenilor pentru susținere și implicare, iar cererile lor vor fi auzite și la Parlamentul European în data de 29 iunie. Expertiza în domeniul toxicologiei, modificările legislative inițiate, campania națională „Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!”, precum și campania de informare și educare desfășurată în instituțiile de învățământ conferă Iașiului argumentele necesare în stabilirea unor politici europene privind etnobotanicele. Consider această invitație drept o recunoaștere a expertizei în acest domeniu și a eforturilor făcute de noi toți pentru ca viața copiilor noștri să nu mai fie otrăvită de cei ce dețin vremelnic frâiele puterii.
*
## „Lege căpușa Lyme”
România este cuprinsă în zona de răspândire a Bolii Lyme, iar unele zone sunt considerate endemice chiar dacă diverse rațiuni implică sau nu recunoașterea acestei boli pe plan național. Expansiunea căpușelor este rapidă și se consideră că în America Boala Lyme a devenit la fel de răspândită ca și SIDA, iar Europa este invadată deja de căpușe, existând chiar în Letonia păduri care sunt interzise publicului din cauza invaziei de căpușe.
Căpușele se pot găsi atât în grădina casei în care locuiți, precum și în parcuri publice, pe terenurile de sport, pe iarbă sau gazon, pe pomii din livadă sau în pădure și chiar și pe animalele noastre de casă (câini și pisici). Locurile favorite sunt pădurile umede, cu temperatură cuprinsă între 7 și 25°C, iar dacă afară e cald și uscat căpușele se ascund în pământ sau sub vegetație. Riscul de a fi mușcați crește în sezonul cald din cauza îmbrăcămintei sumare, iar copiii sunt cei mai expuși, din cauza situației locurilor de joacă în vecinătatea vegetației, iar riscurile de boală cresc prin nerelatarea mușcăturii.
Numărul pacienților mușcați de căpușe e în creștere și aproape că nu mai există zi în care să nu tratăm în serviciile de urgență 2-3 pacienți cu astfel de patologie. Mai mult decât atât, complicațiile multiple și severe implică tratamente pe termen lung și costuri importante.
De aceea propunem ca autoritățile locale să aibă obligația de a combate vectorii maladiilor transmisibile prin dezinsecții pe domeniul public efectuate cel puțin o dată la trei luni.
## „Negociatorii vieții”
Voi depune săptămâna viitoare un proiect legislativ ce prevede existența în cadrul poliției a negociatorilor pentru situații atipice, precum suicidul. Am negociat în această noapte cu un tânăr care amenința că se aruncă de pe Spitalul de Neurochirurgie „N. Oblu” din Iași din cauza conflictelor casnice legate de lipsa unui loc de muncă.
Constatăm cu îngrijorare creșterea numărului celor care încearcă să se sinucidă. În ultima perioadă, cei mai mulți dintre aceștia au recurs la tentative autolitice prin precipitare sau autocombustie.
La nivelul Europei, sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin răniri intenționate și neintenționate, adică 21% din totalul acestora, și în același timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul rănirilor intenționate, depășind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor și de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.
În marile orașe din Europa sau America există centre de criză, iar la nivel mondial există o organizație de prevenție a sinuciderilor, numită „Befrienders”. Personalul este profesionist și deține la perfecție arta dialogului, mai ales cea de controlare a impulsului cu potențialii sinucigași. În 2007, am propus crearea unui astfel de centru de criză și la Iași, în noul Spital de Urgențe din Copou, însă am fost refuzați sub diverse pretexte.
România se situează în zona de risc mediu privind suicidul, numărul de cazuri de suicid oscilează geografic (pe zone) între 7[0] /0000 și 15[0] /0000 (zona cu cel mai mare număr de cazuri fiind Ardealul). În România tentativele de sinucidere devin spectacol public sau știri tabloidizate, ce cresc riscul a noi tentative prin mimetism, și asta în condițiile în care nu există centre de criză sau un program național de prevenție a suicidului.
Este momentul ca acești „negociatori pentru viață” să existe nu doar pentru infractori, ci și pentru cei pentru care criza reprezintă un obstacol pe care nu-l pot depăși singuri.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.