Marius Rogin

„Summitul mondial G20”

După primul summit monetar mondial G20, desfășurat la Washington, liderii celor 20 de state cele mai influente din lume s-au reunit pentru a cincea oară în această formație, la Seul, în 11 și 12 noiembrie 2010.

Grupul G20 este un forum puternic, reprezentând două treimi din populația mondială, 90% din puterea economică globală și patru cincimi din volumul comercial mondial. În același timp, grupul G20 este o celulă de criză, creată încă în 1999 la nivelul miniștrilor de finanțe, în reacție la crizele financiare care tocmai zdruncinaseră Asia, Brazilia și Rusia. În toamna anului 2008 s-a produs apoi colapsul Băncii Lehman, care a declanșat o criză financiară globală.

În urmă cu aproape doi ani au fost adoptate la Washington o serie de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor repetarea unui asemenea dezastru. Dacă la acel moment au fost lăsate deoparte egoismele naționale, în prezent nu pare să mai țină nimeni cont de principiile solidarității, se teme șeful Fondului Monetar Internațional, Dominique StraussKahn: „Din punctul meu de vedere, una dintre principalele consecințe ale acestei crize este revelația faptului că trebuie să colaborăm. Este vorba de o calitate nouă a cooperării economice globale, care nu a existat până acum. Voința de a accede la acest nivel s-a resimțit puternic la Londra, Pittsburgh și Toronto. Dar, trebuie să spun, de asemenea, că acest sentiment, chiar dacă nu a dispărut complet, totuși s-a atenuat sensibil. Or, aceasta este adevărata amenințare, pentru că fiecare trebuie să ia aminte că pentru o criză globală nu pot exista soluții naționale. Într-o lume globalizată nu se poate descurca nimeni pe cont propriu”.

Deși toți participanții la summit s-au declarat pe deplin conștienți de acest lucru, în final fiecare întâmpină dificultăți când e vorba de a obține aprobarea reformei financiare în propriul parlament. Nici cancelarul german Angela Merkel nu este mulțumită cu adevărat de rezultatele obținute: „În privința participării sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei, Guvernul de la Berlin și-ar fi putut imagina mai mult decât atât”.

Germania a implementat într-adevăr o cotizație a institutelor bancare. Acest instrument al unei taxe globale a piețelor financiare nu a putut fi însă impus la nivelul G20. Germania a realizat câteva progrese notabile în ultimii doi ani: supravegherea piețelor financiare a fost ameliorată sensibil, produsele financiare riscante pot fi chiar interzise în anumite cazuri, iar agențiile de rating sunt supravegheate cu severitate.

Cu toate acestea, președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat la Seul: „Summitul are loc într-un moment critic. Este un test dacă grupul G20 va reuși să coordoneze măsurile necesare economiei mondiale. Trebuie să acționăm în continuare în comun, în mod cooperant. Asta înseamnă să acceptăm faptul că dezechilibrele globale sunt un motiv de îngrijorare pentru fiecare dintre noi și că toate marile economii din lume trebuie să-și aducă contribuția la găsirea unei soluții”.