Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 octombrie 2010
Dezbatere proiect de lege
Tudor Ciuhodaru
Discurs
Sunt convins, mai ales că „Votez pentru tine”.
Nu pentru tine, alegătorule, întrucât ceea ce dorești tu contează prea puțin pentru mine, ci pentru tine, iubitul meu lider de grup sau de partid. Cam asta a părut să fie filozofia parlamentarilor puterii până săptămâna trecută.
După accidentul cu domnul „Toader-degețel”, se pare că cei care conduc PDL au fost nevoiți să găsească noi metode pentru a-și controla parlamentarii, astfel încât aceștia să nu interpreteze greșit indicațiile prețioase primite de sus.
Pentru a fi siguri că parlamentarii lor nu vor fi depășiți de complexul concept al votului cu bile sau că domnul Toader nu prinde din nou o zi proastă, cei de la guvernare s-au gândit la o metodă sigură: nu vor vota deloc.
Eu voi vota în favoarea moțiunii!
Sunt medic și parlamentar într-un colegiu în care sunt două universități, mai multe licee și școli, câteva spitale, o secție de poliție și una de pompieri, o unitate militară și chiar și un penitenciar de maximă siguranță. Cu greu poate fi acoperit mai bine spectrul bugetar!
Totdeauna am votat pentru sănătate, educație și ordine publică, fiindcă am considerat că, în absența acestora, viața și viitorul românului obișnuit nu pot să existe. Oricare dintre noi, tânăr sau vârstnic, angajat la stat sau la privat, activ sau pensionar, avem nevoie de acest trepied pe care ne întemeiem existența și supraviețuirea.
În profesia mea, în medicina de urgență, atunci când nu poți face o manevră de urgență de trei ori, chemi un alt coleg s-o facă. Dar cum rămâne cu cei care ne guvernează? În ciuda manevrelor ineficiente de tratament al economiei și a societății românești, tot numărăm guvernele domnului Boc: Boc I, Boc II, Boc III și cine le mai știe? Dar sigur e că, după Boc, urmează Boc.
Tot în profesia mea, este esențial ca pacientul să aibă încredere în medic pentru a crește șansele de vindecare.
Mă întreb: câți dintre români mai au încredere în acest Guvern, căruia nici măcar parlamentarii puterii nu-i mai acordă votul de încredere? Să înțeleg că până și doamna președinte al Camerei Deputaților și liderii de grup ai partidelor aflate la guvernare se abțin când este vorba de încrederea acordată acestei guvernări? Se poate ca miniștrii acestui Guvern, care au și calitatea de parlamentar, să nu își acorde nicio brumă de susținere adevărată și să se mulțumească cu o „bleagă” abținere?!
Mă întreb și dacă domnul Boc, dacă ar fi încă deputat, ar accepta să stea în banca lui parlamentară fără a acorda un minim de încredere acestei guvernări? Sau poate că sunt puse la îndoială chiar capacitățile intelectuale și practice de a introduce bila care trebuie în urna care trebuie?!
Eu știu că votul e mai puternic decât glonțul, iar domnul Boc, deja medaliat, poate deveni oricând, prin votul parlamentarilor, erou.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .