Ioan Stan

Sunt unul dintre cei care, ancorați în realitatea economiei românești, am fost și rămân cu spaimă preocupat de fiscalitatea din România.

Nu o dată am vorbit despre acest subiect în luările mele de poziție ca parlamentar. Nu am fost singurul care, în ultimii patru ani, am atenționat factorii responsabili asupra avalanșei de biruri obligatorii pentru oricine s-ar aventura în jungla economiei românești. Am tot sperat să mă fac auzit și chiar am încercat un sentiment de satisfacție când, în urmă cu vreo șase luni, ministerul de resort anunța că problema parafiscalității a fost trecută pe lista de priorități a instituției, unde a și rămas, bănuiesc, deși ministrul Vosganian, aplaudând „bărbățiaˮ cu care, vezi Doamne, s-ar fi trecut la lupta cu parafiscalitatea, vorbea săptămâna trecută de eliminarea a 107 taxe și impozite din cele 385 presupuse ca existente de onorabilul vorbitor.

Frumos și documentat, am spune, dacă domnul ministru n-ar fi pus numărarea celor 385 de belele pe seama unui raport al Băncii Mondiale, raport care nu există!

Există, în schimb, în realitate, un cumul de 306 taxe și impozite aplicabile în prezent în România și acest lucru vajnicul luptător antiparafiscalitate ar fi trebuit să-l știe cu exactitate pentru a fi credibil în declarații.

Luând în calcul faptul că doar cinci categorii de taxe și impozite aduc la vistieria statului peste 80% din venituri (contribuțiile sociale, impozitele pe venit și profit, TVA, accize, taxe vamale), restul de 301 găselnițe par a fi fost născocite numai pentru înflorirea birocrației și întru disperarea agenților economici.

O metodă infailibilă pentru inventarea de taxe este, cu siguranță, următoarea: statul înființează o autoritate, o agenție, o comisie, ceva, acolo, să supravegheze un anumit domeniu. Din acest motiv, firmele care activează pe piața respectivă trebuie să plătească autorizații, taxe, tarife.

„Trăiesc bine”, pe baza acestui sistem, 22 de agenții și autorități aflate în directa subordonare a Guvernului, la care se adaugă, bineînțeles, agențiile subordonate ministerelor.

Să exemplificăm: Agenția Națională Sanitară Veterinară precizează într-unul din ordinele emise tarife pentru 294 „servicii” obligatorii; Autoritatea Navală Română acționează pe baza unei liste cu 395 taxe pentru inspecțiile tehnice; Biroul Român de Metrologie Legală percepe aproape 200 de tarife pentru verificarea aparatelor de măsură; Comisia pentru controlul activităților nucleare are în nomenclatorul de taxe și tarife aproape 500 de poziții (nu de... „flori de cuc”: un cabinet de radiologie dentară trebuie să obțină autorizație de funcționare de la această instituție la fel ca și lucrătorii de la Cernavodă).

Și n-ar fi drept să trecem cu vederea un alt izvor de taxe și impozite, fondurile: Fondul de mediu, Fondul cinematografic, Fondul cultural național, Fondul special petrolier și lista poate continua.