Ioan Stan

Sunt unul dintre cei care, departe de a fi indiferenți la ce se întâmplă în locurile de unde au plecat spre a ajunge aici, mă informez permanent asupra vieții sucevenilor mei, pentru că despre viața cetățenilor județului meu vreau să vă spun câteva lucruri, conștient că și la dumneavoastră acasă ar putea fi la fel.

Potrivit Oficiului Registrului Comerțului Suceava, în primele 11 luni ale anului 2009, 3.035 de firme și-au suspendat activitatea, alte 900 au depus cerere de radiere voluntară, încă 166 au depus cereri de dizolvare voluntară, iar peste 600 de firme se află în procedură de insolvență la Tribunalul Suceava.

Din aceeași sursă aflăm că, în aceeași perioadă, și-au închis porțile aproximativ 4.119 agenți economici. Unii au cerut suspendarea activității pentru că nu au fost în stare să plătească impozitul forfetar, alții au cerut radierea voluntară sau dizolvarea voluntară.

În situația în care la începutul anului 2009 funcționau în județ circa 22.000 de agenți economici, un calcul simplu ne arată că unul din șase a dispărut în primele 11 luni ale anului.

Pe scurt, patronii acestor firme și-au lăsat baltă afacerile socotind că mai bine stai degeaba decât să muncești degeaba.

Nici cifrele de mai sus și nici motivele ce au determinat atare situație nu sunt vorbe goale. Anul 2009 cu „binefacerile” legislative oferite de gândirea – dacă nu vi se pare prea mult spus – domnului Pogea și a celor ce i-au cântat în strună a fost în măsură să schimbe radical această trăsătură a vieții economice în județul meu.

Și cum ar fi putut fi altfel dacă, față de aceeași perioadă a anului 2008, cele câteva repere oferite la începutul intervenției mele au reprezentat creșteri spectaculoase.

Iată argumentele:

– 265 de suspendări de activitate a firmelor în 2008, 3.035 pe 11 luni în 2009, adică o creștere de 1.045%;

– 354 de radieri voluntare în 2008, 900 în aceeași perioadă de 11 luni în anul 2009, adică o creștere de 154%;

– 20 de dizolvări voluntare în 2008, 166 în perioada similară a anului 2009, deci o creștere de 730%.

Această îngrijorătoare statistică nu se oprește aici. Ea se prelungește în primele luni ale anului 2010 cu efecte devastatoare asupra forței de muncă ocupate în aceste firme.

Și nu cred că mă poate socoti cineva panicard câtă vreme în doar două săptămâni, ultimele din luna februarie, au intrat în evidențele Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă 676 de șomeri. Iar pentru această lună au fost notificate alte 390 de disponibilizări colective, numărul total de notificări ajungând la 3.420.

Una peste alta, rata șomajului în județul Suceava se apropie de 5%, în evidențele AJOFM aflându-se circa 12.000 de șomeri, din care doar jumătate beneficiază de indemnizații.

Sper că nu va avea nimeni cruzimea să mă atenționeze că sucevenii sunt, din acest punct de vedere, inferiori față de „realizările” naționale care înregistrează o creștere constantă a ratei șomajului de la 4,1 la 8,1 din octombrie 2008 până în ianuarie 2010.