„Suspendarea și demiterea Președintelui României, demisia Guvernului și organizarea imediată de alegeri anticipate – condiție esențială pentru salvarea României de la haos și a cetățenilor săi de la dezastru economic și social”
Având în vedere gravele și permanentele abuzuri de putere și atentatele repetate împotriva Constituției, săvârșite de Președintele României, Traian Băsescu, și de Guvernul aflat în exercițiul funcțiunii, prin:
1. Anularea statului social și abdicarea de la obligațiile constituționale și ale jurământului de credință de a asigura
propășirea materială și spirituală a poporului, pe care l-au sărăcit, umilit și îndatorat creditorilor internaționali.
2. Periclitarea existenței ființei biologice a națiunii române. Consecință a absenței unei politici demografice și a condițiilor decente de trai, românii nu mai au capacitatea reproducției simple a populației, fiind amenințați cu dispariția ca popor în mai puțin de 100 de ani.
3.Escaladarea agresiunilor la elementele de identitate națională prin subminarea școlii și a educației naționale, a credinței tradiționale și a patrimoniului cultural.
4. Înstrăinarea frauduloasă a resurselor naturale strategice indispensabile supraviețuirii în libertate și demnitate a națiunii române: bogățiile solului și subsolului, apele, pădurile, aurul, sarea, zăcămintele energetice și de metale rare, concomitent cu crearea premiselor unor dezastre ecologice.
5. Distrugerea premeditată și înstrăinarea potențialului agricol și alimentar al țării.
6. Subminarea din interior a fundamentelor statului național unitar român și totala lipsă de reacție față de atentatele împotriva atributelor existențiale ale României: independența și suveranitatea națională, unitatea poporului și a teritoriului.
7. Transformarea Parlamentului într-un instrument antidemocratic de legitimare a abuzurilor de putere ale celui mai lacom, corupt și incompetent Guvern din istoria României.
8. Amanetarea viitorului următoarelor trei generații, care vor trebui să plătească imensele datorii contractate de un Guvern al marii trădări naționale.
9. Perfecționarea la nivel de instituție a puterii și imunizarea corupției față de lege.
10. Aservirea și blocajul instituțiilor democratice, concomitent cu pervertirea acestora în instrumente ale totalitarismului și dictaturii puterii în exercițiu.
Țara este aruncată într-o gravă și profundă criză sistemică. Nimic nu mai funcționează în cadrul ordinii constituționale firești. Deblocarea multiplei crize politice, economice și sociale, morale și spirituale care paralizează România are o unică soluție sigură: suspendarea și demisia președintelui Traian Băsescu și demisia premierului, constituirea unui nou guvern, alcătuit din tehnocrați independenți politic, dar consecvenți în promovarea și realizarea intereselor naționale în noul context paneuropean, care să pregătească de îndată alegerile anticipate.
Președintele și premierul României au dus țara într-un impas politic:
1. În loc să-și reformeze și să-și modernizeze administrația incompetentă, Guvernul și-a subminat și ruinat susținerea politică și credibilitatea națiunii guvernate.
2. În loc să dea curs reformelor supervizate cu care a indus în eroare organismele Uniunii Europene, Guvernul și-a compromis nu numai propria imagine, ci și pe cea a României, căreia îi accentuează izolarea în Uniunea Europeană.
3. Lipsit de o strategie postaderare, Guvernul este incapabil să absoarbă miliardele de euro repartizate României din fondurile comunitare, este incapabil să modernizeze sectorul agricol învechit și fără voință de a ameliora sărăcia majorității populației, dar prea preocupat de prosperitatea miniștrilor și parlamentarilor săi, precum și a clientelei politice.
4. În plină campanie de luptă împotriva corupției, președintele și premierul, în loc să credibilizeze aplicarea strategiei naționale anticorupție, au practicat influențarea justiției în favoarea clientelei politice.
5. În loc să dovedească bună-credință și onestitate în alegerea unei echipe guvernamentale incoruptibile, președintele și premierul s-au înconjurat de colaboratori apropiați tentațiilor corupției, numindu-i în tot felul de comisii și consilii la societățile naționale și regiile autonome ale statului și ale unor bănci cu capital public de stat.
6. În loc să fie consecvent declarațiilor sale referitoare la neutralitatea politică a serviciilor secrete, președintele și premierul au inițiat și supervizat proiecte legislative care legalizează dependența acestor servicii de interesele grupurilor oligarhice din spatele Guvernului și care, într-o țară subminată, constituie Guvernul din umbră, cel real și puternic, dar antidemocratic, nelegitim și anticonstituțional.
7. În loc să fie apărătorul consecvent al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, așa cum în repetate rânduri s-a erijat, dar se vede că demagogic Guvernul și premierul au violat Constituția, emițând ordonanțe de urgență prin care sunt subminate garanțiile constituționale ale libertății și inviolabilității persoanelor.
Demisia, cetățene președinte!
Demisia, cetățene prim-ministru!
Români, la alegeri anticipate!
Nu este pentru prima dată în istoria României când în fruntea treburilor țării se află personaje ale căror raționamente, discursuri publice și acte de guvernământ se cer expertizate de psihiatri.
Un președinte al Consiliului de miniștri din timpul regelui Carol I, când îl lovea damblaua, se credea câine și intra sub masa de consiliu, mârâia, lătra și apuca cu dinții câte un crac de pantaloni al vreunui ministru... Regele l-a trimis pe primul său ministru la Paris, însoțit de un aghiotant regal, ca să-l vadă un celebru psihiatru. După ce l-a consultat, profesorul l-a întrebat pe aghiotant: „Ce ocupație are domnul”? „Primministru”, a răspuns cel întrebat. „De cât timp?” „Vreo zece ani!” „Ce țară fericită!”, a exclamat celebrul psihiatru.
În exemplul strict autentic, era vorba despre un nebun deloc periculos, cunoscut ca atare și acceptat cu înțelegere. Până să se creadă câine, fusese un mare om politic, care a adus importante servicii țării sale și are și astăzi un loc de cinste în istoria României, continuând a fi venerat în partidul său.
Bolnavii care ne guvernează astăzi nu fac parte din categoria celor ajunși la vârsta în care dau în mintea copiilor. Dimpotrivă, au vigoare, sunt animați de mari orgolii, iar boala lor li se trage numai de la putere, care le-a luat mințile. Nebunii care și-au pierdut mințile în beția puterii conduc țara cu dispreț pentru locuitorii ei, cred numai în adevărul lor, refuză să se supună legilor țării, pe care le înlocuiesc cu legile lor strâmbe, impuse cu de-a sila, după ce și-au întocmit și propria lor majoritate parlamentară prin alegeri trucate, alianțe trădătoare și comploturi împotriva opoziției democrate.
În fruntea Guvernului României se află un specimen dintr-o ciudată și perfidă specie a androizilor politici, creat parcă în laboratoarele nebunului Frankenstein.
Androidul din fruntea Guvernului și șeful său din Bulevardul Geniului (ce ironie!) ne-au spus că nu vom avea criză și nu vor îndatora poporul Fondului Monetar Internațional. Au mințit cu nerușinare și, în marea lor nesimțire, nici măcar nu și-au cerut scuze.
Demisia, cetățene președinte! Demisia, cetățene prim-ministru! Români, la alegeri anticipate!
În aprilie 2009, la exact 20 de ani după ce România a terminat de rambursat – cu ce sacrificii, se știe – împrumutul de 14 miliarde de dolari, România este din nou îndatorată de Băsescu și Boc cu vreo 30 de miliarde de euro, o sumă de circa 3-4 ori mai mare decât cea împrumutată de Ceaușescu.
Efortul făcut de popor pentru rambursarea datoriei regimului abolit s-a regăsit în tot ceea ce guvernele de după 1990 au consumat, privatizat ori risipit pentru cumpărarea propriei legitimități, răsplătirea clientelei politice și crearea capitaliștilor de carton, precum și în cvasitotalitatea infrastructurii economice și edilitar-gospodărești a țării.
Toți miliardarii și milionarii României să-i poarte veșnică recunoștință lui Ceaușescu. Dacă nu economisea el, de unde acel prim ori mai multe milioane despre care nu se întreabă?
Noul împrumut – negociat de Traian Băsescu și Emil Boc – nu a fost contractat pentru dezvoltare, ci ca infuzie de capital pentru salvarea băncilor, a investitorilor strategici străini și numai ei doi împreună cu enigmaticul guvernator al Băncii Naționale mai știu pentru ce... Dar o să vină și vremea când vor trebui să spună!
În numele crizei și al împrumutului pe care, cu premeditare, au refuzat să le anticipeze și să pregătească din timp politicile anticriză, androidul din fruntea Guvernului, „garantat Traian Băsescu”, total depășit de situația dezastruoasă în care a împins țara, a trecut la aplicarea unei politici iraționale, caracterizată de permanente excese și extreme: disponibilizări în masă pe criterii politice ale funcționarilor publici. Aceștia dau Guvernul în judecată, câștigă și după un an trebuie repuși în drepturi și dezdăunați. Cheltuieli duble, milioane risipă din cauza mofturilor politice. Să plătească Băsescu și Boc! În febra suspendării prezidențiale, Traian Băsescu a făcut mare caz de „JAFO” Onești, pentru ca ulterior să scoată rafinăria din pragul falimentului pe seama contribuabililor. Să plătească Băsescu, Boc și Videanu!
În toată lumea, kilometrul de autostradă se construiește la costuri rezonabile. În România, prețul inițial de 6 milioane de euro/km al autostrăzii Transilvania s-a triplat și a ajuns la 18 milioane euro/km în timpul guvernării androidului Boc. Încurajat de un asemenea „boom”, ministrul transporturilor contractează 55 de kilometri de autostradă la prețul de 87 de milioane euro/km! Despre această inginerie financiară, din care rezultă o „sifonare” de vreo două miliarde de euro, androidul Boc a spus: „Ați reușit să finalizați cel mai important proiect de parteneriat public-privat, este un semn că lucrurile se mișcă bine în direcția de infrastructură. Începe o eră nouă în abordarea infrastructurii în România. Nu mai suntem atât de dependenți de limitarea bugetară, ci avem o gândire pe termen lung”. Fără comentarii! Să plătească Băsescu, Boc și Berceanu!
Dovada elocventă că profesorul de drept constituțional al Universității din Cluj, Emil Boc, odată devenit androidul lui Băsescu în fruntea Guvernului, și-a pierdut uzul rațiunii este performanța neegalată în lume ca un prim-ministru de formație juridică să fie campion mondial absolut al hotărârilor și ordonanțelor guvernamentale, mai nou și al legilor adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului, dar validate de o Curte Constituțională pe care Traian Băsescu și-a fidelizat-o.
Ce caută în fruntea Guvernului un neisprăvit care comite atentate în serie împotriva statului de drept, punând voința sa politică deasupra Constituției României?!
Ce caută în fruntea și în Guvernul României niște unelte obscure ale camarilelor politice care au prădat România, și-au umflat conturile de prin băncile străine, în urma marilor țepe trase bugetului și avutului public, iar apoi s-au dat de ceasul morții să reducă salariile, să anuleze drepturile legale ale pensionarilor militari, să reducă veniturile tuturor categoriilor de pensionari, să anuleze dreptul universal al copiilor la alocație, garantat de Constituție. Toate acestea pentru că finanțele țării au încăput pe mâna aventurierilor politici, care spoliază veniturile populației ca să întrețină birocrația coruptă pe care se sprijină guvernul incompetenței, al minciunii și al trădării naționale!
De ce trebuie să fure Guvernul banii populației, în loc să scoată la lumină economia subterană, să-i determine pe cei cu banii ascunși prin paradisuri fiscale să-i investească în infrastructură, să le concesioneze celor care nu au cum să-și justifice averile mari lucrări și servicii de interes public, dându-le posibilitatea să-și recupereze, de această dată cinstit, timp de două-trei generații, investițiile, căci averile curate și sănătoase așa se fac, nu peste noapte.
Pe plan intern, sub aspect doctrinar-conceptual și legislativ, sistemul de securitate națională este dereglementat, fiindcă instrumentele juridice adoptate la începutul anilor ’90 obligă, în mod practic, autoritățile informative de securitate, apărare, siguranță și ordine publică de a acționa în afara comandamentelor și realităților socialpolitice cuantificate juridic, postaderare la NATO și postintegrare în Uniunea Europeană.
Pe plan extern, României îi lipsește o politică și o strategie de securitate națională viabilă, precum și o diplomație responsabilă și activă. Consecințele acestui mod de asumare a destinelor naționale sunt acelea că relațiile postaderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiți, iar legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt la limita subzistenței. Politica externă și de securitate pe spațiul estic a înregistrat eșec după eșec: raporturile cu Rusia fiind aproape înghețate, inițiativa românească a cooperării în Regiunea Mării Negre a falimentat, relațiile cu Ucraina s-au degradat periculos, iar cele cu Republica Moldova, ca urmare a unor orientări oportunist-provocatoare, nu numai că ne-au adus o ostilitate crescută, dar servesc, se pare, foarte bine scenariilor geopolitice dăunătoare celor opt milioane de congeneri din afara granițelor, a căror identitate etnic-românească este supusă nesfârșitelor agresiuni.
Profitându-se de fundalul interminabilelor tensiuni și conflicte politice interne, în care au fost implicate și instituții fundamentale garante ale statalității naționale, inamicilor Constituției României li s-au oferit suficiente dovezi de slăbiciune a autorităților, pentru a putea progresa, pas cu pas, pe calea realizării obiectivelor neorevizionismului și panslavismului în noul context politic european. În tot acest timp, autoritățile legitime ale statului român, în loc să fie lăsate să vegheze la prezentul și viitorul destinelor naționale, au fost deturnate de la datoriile lor constituționale și întoarse – premeditat și diversionist – în trecut, în numele unei așa-zise curățenii morale, în realitate o formă perversă de resuscitare a resorturilor de putere ale trecutului, prin care o așa-zis nouă clasă politică, în lipsa propriei identități, și-a căutat rețelele de succes în arhivele securității.
Bătălia pentru controlul dosarelor s-a transformat apoi în bătălia pentru controlul serviciilor, armatei, internelor,
ministerului public și ansamblului sistemului securității naționale, cu întreg cortegiul de consecințe cunoscute.
România, cu acest Guvern, va deveni o țară falimentară, cu un popor umilit până dincolo de limitele răbdării posibile. Moralul și starea de spirit ale populației sunt secătuite de ultime resurse de speranțe, pretutindeni mocnește tăcută revolta. Pentru ca această stare de lucruri să nu ajungă mai departe, acest Guvern trebuie să plece.
Prima și cea mai imperioasă măsură de salvare a țării este eradicarea incompetenței, minciunii și a trădării naționale din conducerea României!
Demisia, cetățene președinte! Demisia, cetățene prim-ministru! Români, la alegeri anticipate!
„Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate”
Prin 1998, un raport al directorului FBI, iar mai apoi un discurs al președintelui american atrăgeau atenția Congresului SUA că fraudarea sistemului asigurărilor de sănătate și rețelele internaționale ale mafiei medicamentelor amenință securitatea socială a națiunii.
Peste câțiva ani, ca urmare a puternicului lobby al ambasadorului SUA la București, tentaculele transnaționalelor medicamentelor înlănțuiesc și România, al cărei prim-ministru face declarații de susținere a pătrunderii lor pe piața românească, iar menționatul ambasador trece, suspect de repede, de la critica Guvernului ineficient în lupta împotriva corupției la un _laudatio_ , tot atât de suspect, al receptivității aceluiași Guvern față de giganții mondiali ai industriei farmaceutice, de aparatură și servicii medicale.
Gestul Guvernului român nu rămâne nerecompensat. Doamnelor din high-life-ul politic de pe malurile Dâmboviței le sunt rezervate rețelele naționale de distribuție a medicamentelor și fiecare „mare doamnă” patronează, la vedere sau nu, câte o rețea.
Ceea ce mai rămăsese din trecutul industriei farmaceutice se risipește ca prin farmec, se aude ceva și despre niscaiva afaceri de spionaj în jurul unor cercetări și al unor rețete de fabricație, apoi al afacerilor pe seama sănătății, al vieții sau morții noastre, având „osiile” bine unse, nu le scârțâie o vreme nicio roată. Cât de ieftin ne-au vândut! A se citi „trădat”.
Străinii care vin în România privesc, nu le vine să creadă și se întreabă ce s-a întâmplat cu noi, ce mari nenorociri galactice ne-au lovit de am ajuns o țară cu orașele împânzite de farmacii?
O mică reformă a sănătății a recalificat medicii în scribi. Ca să asigure deverul farmaciilor, medicii de familie nu mai prididesc să prescrie rețete. Necompensate, compensate, compensate parțial și, excepțional, gratuite. Toate în cel puțin două exemplare, unele și în trei. Pe formulare diferite, roșii, verzi, portocalii și albe. În coduri și chei pentru un sistem informatic mofturos, dar al dracului de scump, incomplet și nefuncțional. Dar imposibil de controlat. Un timp, medicilor de familie le-a mers prost, apoi au început să se descurce, iar temerarilor în a prescrie rețete și morților nu le pică salarii mizere, ci le-au curs și câștiguri de peste 2.000 de euro/lună. Totul este posibil numai și numai în buna conivență cu mafia producătorilor și distribuitorilor de medicamente, a mafiei care, ca urmare a haosului indus cu binecuvântarea miniștrilor sănătății, a impus prescrierea a până la șapte–zece medicamente în loc de trei, generând pacienților
cronici noi suferințe, din categoria celor hepatice și gastrice. Alte boli, alte medicamente. Alți bani, aceiași profitori.
Înalți funcționari publici, începând de la Administrația Prezidențială și Parlament, continuând la Guvern și la agențiile sale de specialitate, pușculițele partidelor politice, câini de pază ai „democrației”, companii de publicitate, fundații așa-zis caritabile sunt cu toții, dar nu numai aceștia, conectați la sorburile nesățioase care secătuiesc bugetul Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate.
Ochii și urechile secrete ale statului, de voie, de nevoie, mai ridică câte un colț al vălului de ceață, atât cât să nu provoace un prea mare deranj viesparului în care s-au prins și ele, prin ramificațiile propriilor rețele și oameni scăpați controlului, fiindcă trebuiau să scape.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o și acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniștrii „legaliști” au încercat să-și acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Așa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, și nu sănătatea națiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – și cu mijlocul nepotrivit – agentul de influență în însăși persoana Președintelui republicii. Același agent de influență ca și în cazul aurului de la Roșia Montană.
Ambele operațiuni de influență asumate de un agent de propagandă și influență de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii președintelui, de unde pot veni comenzile și de ce nu le poate rezista primul cetățean al țării.
Se încearcă diversiunea că președintele și prim-ministrul ar fi fost induși în eroare și nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătății este expresia intereselor autohtone și străine care au și pus ochii pe spațiile imobiliare ale spitalelor și au elaborat statutele viitoarelor fundații care se vor înfrupta din infrastructura rețelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o, inclusiv prin declarații publice, făcute în țară, dar și în străinătate.
Se spune că Băsescu și Boc nu ar fi fost corect informați și nu ar cunoaște că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiții de multe sute de milioane pentru achiziționarea unui prim lot de 1.200 de ambulanțe.
Se aruncă în spațiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi știut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român, dintre cartelurile internaționale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susținere s-a mai compromis politic, moral și infracțional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătății, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile și ilegalitățile.
Ochii și urechile statului, în loc să-și facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie și să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democrației, caruselul înaltei corupții politice instituționalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranți adunați în fața Palatului Președinției și în Piața Universității, ca să apere democrația.
Un simulacru de raport operativ din „teatrul de operațiuni” publicat în „President Daily Brief” (am numit „Evenimentul zilei”), releva cât de retardată este instrucția filorilor respectivului serviciu secret și cât de nătângi le pot fi șefii care și-au scos la deconspirare gratuită agenții aciuați prin redacțiile a vreo trei televiziuni, care au terorizat telespectatorii cu interogatoriile publice și procesele de
intenții, de cel mai pur gen al poliției politice, lansate împotriva participanților la manifestațiile de stradă. Acelea care l-au legitimat și relegitimat și pe Traian Băsescu. Cu sau fără autorizația primăriei.
O spicheriță rebranduită în demna urmașă a Anei Pauker și a acuzatorului public Alexandra Sidorovici ne-a spus că ea „deține informații” cum că cei ieșiți în stradă etc� Știm noi prea bine ce instituții, „piloni” de discutabilă rezistență ai dictaturilor, folosesc această formulă introductivă, cu valoare de adevăr absolut: „deținem informații”. Dacă așa lucrează inteligențele acoperite ale serviciilor secrete, ne cerem taxele și impozitele înapoi. Cu dobândă și penalități de nepotrivită utilizare.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânță a dihoniei naționale. Toți s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche și la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conținutul hulitei legi, ea fiind respinsă _in corpore_ și în necunoștință de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o și ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului.
De ce atâta înverșunare? De teama practicilor totalitare ale statului mafiot, din convingerea că Traian Băsescu nu iese la rampă să anunțe ceva bun. Dimpotrivă, Traian Băsescu este deja asociat mentalului colectiv cu Casandra, prevestitoarea tuturor nenorocirilor.
Și cum nu avem nevoie de conducători care să ne deoache, iar faptele lor numai de bine nu sunt prevestitoare, singurul bine pe care, totuși, ni-l mai pot face este să ne salute cu „Adio, noi plecăm!”.
*
„Asasinii economici ai României. Ce-i/Cine-i leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar și «blonda lui Boc»?”
Nu o singură dată, ci repetat, Guvernul bicefal BăsescuBoc a fost atenționat de organismele Uniunii Europene pentru inadvertențe, omisiuni și neclarități în raportările statistice periodice. lată că momentul adevărului a sosit. Puterea de la București este cel puțin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greșite, ale căror efecte sunt trădarea de țară, în varianta subminării economice, și a știrbirii suveranității și independenței politice, ca urmare a aservirii față de organizații străine.
Deși anticipăm lipsa voinței politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se știe că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenția pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Ce ne spun faptele?
Din vremurile în care se negocia și semna, pe bază de mită, aderarea și integrarea României în familia euroatlantică, datele macroeconomice ale României au fost sistematic falsificate.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferența dintre datele macroeconomice reale și cele făcute oficial publice – după „prelucrarea” de către Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză – a ajuns, pe calea adâncirii diferenței, menținută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică și capacitatea de evoluție a economiei reale și pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Această subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaționale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks și predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele Fondului Monetar Internațional, având ca executanți agenții ocultei financiare din fiecare țară, plasați la conducerea instituțiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcții, bani și alte avantaje.
Aplicarea unui astfel de plan de asasinare economică a fost favorizată de elemente pe care FMI le-a identificat în România și valorificat ca atare: lipsa unor strategii economice viabile, incapacitate administrativă (instituțională și legislativă), corupție în proporții de subminare a economiei naționale.
Pe baza acestor date false, FMI a elaborat ofertele de finanțare – însoțite de condiții economice dure care ținteau, de fapt, achiziționarea, la prețuri derizorii, a activelor economice de importanță națională –, acceptate imediat de agenții din centrele naționale de decizie economică și politică națională.
Menționăm că FMI are nevoie și de datele reale, cu titlul de „date de uz intern”, și pentru aceasta a apelat la o rețea de furnizare: economiști, șefi ai băncilor, persoane din stafful prim-ministrului, al Consiliului Național Fiscal, al Institutului Național de Statistică.
Unele dintre instituțiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condițiile instituționalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiții, șeful delegației FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu șeful ANAF, Sorin Blejnar, pentru a preleva datele reale direct din bilanțuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existența unei interceptări „accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 și 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor rețelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcționarea sistemului descris. Mai mult, am avea și surpriza de a constata că și „blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă mențiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, șefii instituțiilor menționate nu sunt direct angajați, ci câte unul-doi colaboratori apropiați acestora. Un vicepreședinte de la Institutul Național de Statistică nu a acceptat inițial să intre în rețeaua agenților informați. Urmările imediate au fost presiunile și amenințările cu demiterea dacă nu consimte la furnizarea informațiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condițiile utilizării datelor macroeconomice reale și ale elaborării și execuției corecte și responsabile a bugetului național, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase.
Din acest moment al anului 2012, când România trebuie să ramburseze către FMI 1,2 miliarde euro, începe lungul șir al anilor de scadență, care vor îngropa și mai mult economia românească, fapt ce atrage atenția asupra necesarului de soluții macroeconomice punctualizate pentru depășirea marilor dificultăți ale anilor de scadență.
Având în vedere că FMI a debutat ca un fond mutual internațional și statele participante își cer drepturile, iar această misiune instituțională a fost ulterior denaturată, se pune întrebarea dacă la nivelul conducerii FMI sunt cunoscute acțiunile lui Jeffrey Franks și cui servesc ele.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.