Ioan Nelu Botiș

„Susținerea parteneriatului public – privatˮ

În România, primele structuri de parteneriat public – privat s-au format ad-hoc la nivel național încă de la jumătatea anilor ’90, cu prilejul elaborării unor strategii sectoriale și naționale (Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă – 1999, Strategia de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu – 2000), precum și ca structuri instituționalizate, cum sunt Comisia Tripartită și Consiliul Economic și Social. Aceste parteneriate au contribuit la realizarea unui mediu de cooperare între actorii sociali și cei politici. Parteneriatul public – privat poate asigura o alternativă optimă prin care sectorul privat cooperează cu autoritățile publice, furnizând capitalul și experiența necesare pentru asigurarea unor servicii publice de calitate. Proiectul de parteneriat public – privat se dovedește astfel a fi unul dintre principalele mecanisme prin care sectorul public reușește să obțină valoare în schimbul banilor, prin implicarea sectorului privat.

În ultimii ani autoritățile locale din România au început să încheie parteneriate cu sectorul privat și societatea civilă în vederea realizării unor investiții în infrastructură și pentru operarea unor servicii publice de interes local. Această nouă orientare, care de altfel se înscrie într-un trend general pe plan european, ține preponderent de avantajele pe care le presupune încheierea unui parteneriat public – privat în dezvoltarea economiei locale.

Sistemele de parteneriat au o lungă tradiție în Franța, prin colaborarea între autorități și sectorul privat în privința concesionării bunurilor publice încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă în care se formează doctrina franceză a serviciilor publice.

La începutul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, în Europa Occidentală și SUA se încheie parteneriate publice – private sub forma cooperării între autoritățile locale și sectorul privat, pentru implementarea unor proiecte ca de exemplu reabilitarea zonelor industriale aflate în declin.

Un alt exemplu de parteneriat public – privat dezvoltat îl constituie modelul irlandez, care a conturat la nivel național un program de tip social.

Prin urmare, conceptul de parteneriat public – privat exprimă o modalitate de cooperare între o autoritate publică și sectorul privat, respectiv organizații neguvernamentale, asociații ale oamenilor de afaceri ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piața forței de muncă și în dezvoltarea locală.